| |
|
| |
cu buzele întredeschise aştept
frigul să se adăposeasca în oasele mele
o lumină difuză îmi dă târcoale pe întuneric
sufletul mai cerşeşte o respiraţie
un sunet imperceptibil de paşi îmi dezvăluie prezenţa infimă
fardul mă transformă într-o creatură fantomatică
trăiesc într-o locuinţă cu îngeri decapitaţi
dintr-o singură lovitură de rafturi
în lucrurile mele nu-şi bagă nimeni nasul
nici măcar tu, iubite
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-01-11 |
pe moment titlul m-a trimis la perioada asta a soldurilor...
in ceea ce priveste poemul tau, eu m-am rezumat, in final, la ce mi se pare metaforic vorbind, realmente valoros:
"trăiesc într-o locuinţă cu îngeri decapitaţi
dintr-o singură lovitură de rafturi
în lucrurile mele nu-şi bagă nimeni nasul
nici măcar tu, iubite"
sint de acord cu tine 100%...
|
| bakemono_ella -
2007-01-11 |
este foarte bine ca esti de acord cu mine, lucrurile imi sunt sfinte. :P bine ai venit in locuinta mea plina de ingeri decapitati!
|
| Profetul -
2007-01-11 |
iata un text care a reusit sa ma amuze. in aceasta vreme gri
|
| bakemono_ella -
2007-01-11 |
un zambet nu strica nimanui mai ales pe vremea asta...pe care am vrea-o alba...!!!
|
| lucian -
2007-01-11 |
o marturie dulce a ideii de intimitate.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com