| |
|
| |
Din ochi îi curgea o smoală
de i se lipiseră paşii
împietrire
şi urlet
fără ecou.
Cu degetele înfipte
în nisipul oazei,
un rătăcit al pustiului
strigă
la apa ascunsă.
Şi nici umbră nu era
cât să-i astupe limba
ce muşca din spatele dinţilor
ca un şarpe.
Şi nu era aer
să-i respire
plămânul uscat,
iar sângele i se topea
în pufuri moi
de moarte.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Beniamin -
2007-01-08  |
Zic ca poemul asta merita de departe un alt titlu (ar merge foarte bine fara; ca sa nu vorbim de pleonasmul pe undeva in absentia).
Imagini care s-au lipit de Sodomi(i)le si Gomorile din sufletu' meu (dupa ploaia de foc): "din ochi curgea smoala / de i se lipisera pasii...", mai sa (re)devin nevasta lui Lot. Sintagme pe loc indragite: "apa ascunsa", "ce musca din spatele dintilor". De remarcat inversiunea semantica a aerului ce (ne) respira.
Expresii redundante: "nisipul umed al oazei" (nu cred c-avem nevoie de "umed"), "in pufuri moi / de moarte" (la fel cu "moarte(a)")... trebe adusa (sau exclusa) ceva mai insidios, oricum am simtit-o in toate literele poeziei. (Penita pentru "incurajare" - as fi preferat o alta vocabula dar regula nr. 5 ramane regula nr. 5 - si pentru cele trei strofe, fara titlu).
|
| cailean -
2007-01-08 |
Mulţam' Beniamin. Cu "umed" ai deplină dreptate, tot vreau să-l scot, dar dacă spui tu că se înţelege ideea, atunci probabil va ieşi. Mai aştept păreri, eventual, ca să fiu sigur.
Finalul îmi place aşa.
Dar cum s-o las fără titlu?
|
| Beniamin -
2007-01-08 |
Coerenta si titlul poeziei de fata exista chiar si fara un titlu vizibil (date de ciclul caruia-i apartine). In general prefer si eu un titlu. Dar mai bine fara titlu decat un titlu care dezavantajeaza limpede ("in praesentia" si "in absentia" si cum mai vrei tu si altii) trupul poemei. O doamna fara fata? E greu de imaginat ce-i drept. Dar de ce nu? Pe undeva ii confera si mai mult mister adaugand in acelasi timp mai multa greutate ciclului. Trebuie sa (re)citesc si celelalte poezii si mai conversam.
|
| koga ion -
2007-01-09 |
împietrirea prin devenire
distanţa între ochi şi dorinţă nu poate fi străbătută cu pasul; strigătul ("fără ecou") este săvârşit spre înăuntru; prin urmare, absenţa este triplă: nici apă - nici umbră - nici aer; invocând o cosmologie antecreaţională
deşi cred că ai putea curăţa puţin textul de execesul de construcţii de tipul "ca o", "ca un", mi-a plăcut.
cu respect,
Vasile Munteanu
|
| cailean -
2007-01-09 |
Mmm... de acord din nou. Dreptate aveţi, şi Beniamin şi Vasile M. "ca o", "ca un" nu prea au ce căuta acolo. O s-o lucrez. Mulţumesc de păreri, contează.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com