| |
|
| |
liber între facturile zilnice şi blancul zilei de mâine,
ca un matelot grec privind marea pe ţărmul argintiu,
simt brizele unui viitor blând, fluturat pe culoare,
cum un vas de corsari dăruit orizontului personal.
îmi place uneori să mă trântesc familial în fotoliu,
odihnit şi uitat ca în ramele unui pictor bătrân,
care de când mă ştiu fluiera rigoletto, bea cafea bună,
şi cu un ochi mă cântărea existenţial,
cândva am să văruiesc scoarţele zilelor înnorate,
precum părinţii ne ascund tristeţile lor,
am să ridic în cireşi cămăşile albe ale tatei,
şi dumnezeu va şti că am capitulat cu bucurie.
voi deveni cuvintele simple copilului meu,
râu curgător într-o deltă încă nepoluată,
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| elian -
2007-01-08 |
cadenţă a versurilor bine imprimată, are poezia ta de aici o anume lumină interioară care pe mine una m-a apropiat, tonul depăşeşte un anume nostalgic constrângător, da, o poezie care merită citită cu atenţie, părerea mea
|
| Aranca -
2007-01-08 |
un poem imbracat in haine de sarbatoare la curtile orizontului.
citeva imagini deosebite:
"cândva am să văruiesc scoarţele zilelor înnorate,
precum părinţii ne ascund tristeţile lor"
sau
"am să ridic în cireşi cămăşile albe ale tatei".
o simbioza intre subiect si proiectia lui atemporala.
pe crevasele sufletului un pictor batrin schiteaza drumurile inca nelimpezite ale cuvintelor ce vom deveni.
|
| yester -
2007-01-08 |
... Dana, îmi place că ai simţit acea lumină interioară, poate cândva e tot ceea ce ne va păstra în dorinţa de a fi bucurie şi altora, apreciez lectura ta, poţi veni şi cu sfaturi, doar liberul arbitru ne este la îndemână oricând:).
... Marina, ai remarcat imaginile dragi mie, plastice şi conotative, deci un mulţumesc se cuvine a fi rostit, ai multă empatie pentru cineva care trebiue a citi tot ce apare pe site şi uneori este exact doar ceea ce ne trebuie, ce ne rămâne...
|
| cami -
2007-01-14 |
îmi place prima strofă, constituită dintr-o combinaţie frumoasă de idei, nu contrare, dar nici asemănătoare...obişnuitul existenţial, din primul vers, alături de o poetizare a ideii de viitor, frumos prezentată în următoarele versuri, precum şi în a treia strofă şi apoi în ultimele două versuri ale poeziei:)
îmi place apoi, în strofa a treia ideea unei înlocuiri, parcă, a unor sentimente cu altele, poate a mascării tristeţii, aşa cum o fac adeseori părinţii faţă de copiii lor, dar ideea acelei capitulări, eu o văd, mai degrabă, ca pe un legământ (părerea mea) :)
|
| yester -
2007-01-14 |
...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită faţă de cel ce sta "La curţile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, aşezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspiraţia la una de acest fel. îmi face bine să ştiu că îţi place, şi felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareşce războiuţ, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com