| |
|
| |
duminica - mai ales duminica
prietenii vin uneori
o bucată de zahăr poartă mereu
în buzunar apoi pleacă uimiţi
de frigul din interiorul cuvintelor
tu rămâi
ai tristeţea celui care îşi schimbă cămaşa
cu a şarpelui
somnolenţa ei te aţâţă şi nu ţi-e teamă
decât de corpul tău
pe jumătate tânăr
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-01-07 |
duminicile ne imbraca jumatate de trup in pielea de sarpe a cuvintelor...prietenii sint uneori acolo intre paginile somnolente ale saptaminii.
|
| yester -
2007-01-07 |
... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valenţe uneori semnificative, care influenţează cărţile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special:
ai tristeţea celui care îşi schimbă cămaşa
cu a şarpelui
somnolenţa ei... şi nu ţi-e teamă
decât de corpul tău
pe jumătate tânăr
... şi bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
|
| anna -
2007-01-12 |
aranca – din pacate duminicile mele sunt... un fel de iluzii iar prietenii mei, mai mult imaginari ... multumesc de semn!
yester – da, „prieteni” e un cuvant sfant, dar ei vin si pleaca, cel care ramane e frigul... si corpul acesta de care mi-e teama:)
imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, nu ma inteleg prea bine cu timpul:)
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com