| |
|
| |
m-au năpădit scaieţii şi să respir mi-e greu
îmi voi aprinde trupul să ardem împreună
dar dincolo de flăcări voi trece numai eu
cenuşa mea de oase s-aud în vânt cum sună
întors între frunzare ameţitor de-nalte
cu ochii limpeziţi de cuiburile ploii
numai de-acolo încă îmi pot privi părinţii
cum se întorc din soare mânând din urmă boii
copita grea se-ngroapă în lutul năclăit
şi se revarsă drumul peste ogrăzi pustii
mă simte-n aer mama se-nchină şi mă roagă
- o dragul mamei drag s-a înserat să vii
ţi-am pregătit odaia de oaspeţi dinspre rai
spre iad era-ntuneric şi ştiu că ţi-e urât
cântai cu voce tare râzându-ţi de odoare
şi-un drăcuşor ghiduş ţi s-a ascuns în gât
de-atunci cum deschizi gura se înroşesc prea-sfinţii
iau îngerii în braţe-i astupă la urechi
şi-aşteaptă ziua-n care umblând hai-hui prin lume
acestor vorbe grele să le găseşti perechi
m-amuz de-aşa-ntâmplare cu mama dojenind
înăbuşind cu paie trudite dobitoace
îi intru şi îi ies prin sufletul plutind
ea râde mă alungă: - sunt moartă dă-mi dar pace!
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Ani -
2007-01-05 |
Privire prin fereastra deschisa a raiului, la cei dragi, plecati din lumea materiala. Bucuria revederii este reciproc impartasita. Aceast fapt, nu trebuie sa fie un obstacol, viata are sensul ei, obiectivul pentru care am fost trimisi, trebuie sa se finalizeze..O unda de sensibilitate, bucurie si dor traverseaza poemul. Prima strofa se evidentiaza prin imagin inedite ale zbuciumului sufletesc. Metafora improspateaza continutul.
Domnule Vasile, mi-a placut poemul, felicitari.
|
| koga ion -
2007-01-05 |
Ani, sufletul feminin esenţializează intuitiv; el nu are nevoie de argumente docte sau demonstraţii; răspunde la cuvânt prin vibraţie; şi asta muzică se cheamă şi rezonanţă şi empatie, dar, mai presus de toate, sensibilitate.
Mulţumesc,
Vasile Munteanu (reţine, te rog, Vasile, iară nu "Domnul" Vasile; ai curajul numirii :) )
|
Aranca -
2007-01-05  |
este un poem apropiat sufletelor care isi duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi...
ai metafore deosebite:
"numai de-acolo încă îmi pot privi părinţii
cum se întorc din soare mânând din urmă boii"
sau
"de-atunci cum deschizi gura se înroşesc prea-sfinţii
iau îngerii în braţe-i astupă la urechi"
etc.
o observatie: in strofa IV se cam repeta "ţi" .
titlurile par prea multe. "Mamei"...
|
| koga ion -
2007-01-05 |
Marina, spui tu că: a) "tehnic", sunt prea mulţi ''ţi"...; tot tehnic, spun eu că sunt 3, adresativul fiind la persoana a 2-a (poate întâmplător, poate nu) şi că: b) sunt prea mulţi de "Mamei"...; este al 2-lea; poate că mai sunt, poate că nu; "mult" în raport cu CE?
"îşi duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi..."; eu spun că e invers; nu cred în "materialitatea îngerilor", ci numai în conceptualizarea lor (mistică sau nu); cred, în schimb, chiar foarte mult, în "cei dragi".
apropo, la mine, "mamă" este tot un concept; nu contează în raport cu Ce, însă poate contează DE CE...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com