| |
|
| |
Nu ai nevoie de rame
să-ţi corectez
necuprinsul
şi nici de oglinzi
să-ţi dăinuie simetrii.
Trag o tuşă de albastru înalt,
vitraliile tale zemoase de dor
le aşez într-un pahar limpede,
să încumet legile refracţiei la joacă.
Oblic
te aşez cu trupul
în postura de lotus desfrânat,
mă dedau gesturilor
aruncânu-mă cu faţa în soare.
De-a valma,
umbre de aluni
en rose.
Pe tava de inox
îţi aduci jertfă capul,
irisul verde dându-ţi curaj
să umbli nestingherit
prin ikebana vârstei ce-o arăt.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-01-05 |
compozitia e limitata, monocroma cu niste mici clisee, amalgam nedorit de simboluri: lotusi aluni ikebana.
un tablou ce ar putea deveni interesant insa caruia ii mai lipsesc pe ici colo tusele finale.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com