nuta craciun -- cel ce scrie poeme -- poezie

Aranca - 2007-01-03

cel ce scrie poeme e sortit insetarii de limpede si va pieri de patima departarii de sine.
cautatorul de ape se va lovi mereu de lipsa de rod a ghetarilor.
zidurile apelor ramin la temelia indoielii noastre ca un vaiet nesfirsit al nesomnului.
intre coastele timpului zadarnic cresc fintinile.

"poemul e cântecul pietrei şlefuite
cel ce moare de sete sapă singur fântâni"

yester - 2007-01-04

...nu ştiu de ce m-ai făcut a mă gândi la "Pasărea măiastră", poate "cântecul pietrei şlefuite"... şi rămân în mine cu prospeţimea unei fântâni aşezată într-o vară caniculară... reconfortant poemul tău anna... acum , când s-au aprins luminile unui nou an...

cami - 2007-01-04

o fantana inseamna un izvor si un izvor ti-e drag intotdeauna sa-l privesti si sa-l asculti.

cel mai frumos poem tu il scrii sapand
intre coastele timpului o fantana

anna - 2007-01-04

aranca - frumos ai vazut versurile acestea... cuvintele tale se suprapun aproape pe detaliu peste
intentia mea, peste gandurile care au nascut aceste versuri, ma bucura cand treci si gasesti ceva de luat, sau de interpretat, multumesc!
yester - un gand insetat gaseste apa si in piatra seaca ... foarte incantata sa-ti potolesc setea:) multumesc de asocierea din gand cu "Maiastra" lui Brancusi si de sapatura la radacina zborului si a pietrei!

cami - te-ai oprit la fantana dintre coastele timpului... cea care se sapa singura atunci cand cuvantul cauta calea spre inafara... este imaginea care imi place si mie, multumesc de trecere!