| |
|
| |
am separat crucea sfântului andrei mi-am făcut schiuri
fiecare zăpada ninge până la nivel c.f.l. (calea ferată lactee)
alerg pe picioare mai rapid şi mai personal
decât oricare cometă sau săgeată albastră
las în urmă un nevăzut auzit praf de sintaxă
(să şuiere atât de tare sufletu-n tunel?)
irepetabilul orbitează vagoanele înşirate sistematic
pe clase (I, II) pe utilităţi (de dormit, restaurant, poştă)
m-aş urca din mers tot alergăm paralel
(şi mi-e: foame, sete, chiar şi somn) dar mă grăbesc
nu ştiu cine m-a împins poate mama
mai aud încă: “împinge, împinge…” şi de atunci
îmbătrânesc accelerându-mi nemişcarea inifinită
ce fâlfâit de disperare iese din stâlpii singurătăţii
(cei care au mers cu trenul ştiu cum se aude un stâlp)
mă urmăresc toate radarele galactice
(ambuteiaje, girofaruri, sirene) ca să scap
îmi leg de schiuri venele speriate
cineva a mestecat în galaxii ca într-o îngheţată
(aş vrea să gust un soare dar sunt transpirat)
mai bine să tăifăsuim cât vei putea respira
gură la gură cu mine în urmă
te las
mă duc
să-mi văd de ale mele
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
elena istrati -
2007-01-04  |
Este o poveste a vietii aici. Cu drumul ei inter-stelar :), cu marcile ei umane lipite de vamesi grabiti in statiile importante ( pe orbite) si cu impulsul initial de nestins:
,,nu ştiu cine m-a împins poate mama
mai aud încă: “împinge, împinge…” şi de atunci
îmbătrânesc accelerându-mi nemişcarea inifinită"
Mie uneia, imaginea aceasta imi pare antologica...Tocmai de aceea ma opresc si ma inclin.
|
| koga ion -
2007-01-05 |
El-e-na: o poveste este fiecare viaţă; în spţiu, nu există nici "sus", nici "jos", există aici şi acum, poate, aşa cum spui tu, un "impuls"...; şi nu te înclina, stai dreaptă :).
cu drag,
Vasile Munteanu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com