Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie

poezie

de Costin Tănăsescu (Luv)
cont suspendat





îţi scriu aceste gânduri
e-ntuneric în cameră
nu-mi găsesc liniştea în niciun colţ
nici mâna ta albă nu mai e
mi-ar fi fost mult mai uşor cu liliecii
care-mi flutură prin faţa ochilor
bezna
în mine umbrele se plictisesc
mă îngână
şi râd la orice pas
la orice scâncet
la orice chemare

-unde eşti?-
am promis că nu te mai întreb niciodată

întunericul din mine se întinde peste tot
dar poate că-ntr-o zi
va ajunge şi la tine
să-ţi spună

6. m-a învăţat cineva
dacă te iubesc să fac o cură de Iisus Cristos
astfel nimeni şi nimic nu se va atinge de tine
nici măcar El
undeva se pune la cale
iubirea noastră
şi-aştept
......................................................................................................






2005-12-23
0


Luv

Cele mai noi texte publicate

schimbare - Luv- (poezie)
desen haotic - Luv- (poezie)
obişnuinţă - Luv- (poezie)
fără învingător - Luv- (poezie)
o lună mare - Luv- (poezie)
în larg... - Luv- (poezie)
aşteptare - Luv- (poezie)
poezie - Luv- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Alma, "eu mă... de Luv
la schimbare

vă mulţumesc tuturor... de Luv
la desen haotic

fereastra ta de/acum... de Luv
la Zâmbetul tău începe doar la un metru de mine

nu ştiu cum... de Luv
la fără învingător

test de paternitate...... de Luv
la Necunoscutele umbre

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


Profetul - 2005-12-23    
"eu-l" din acest text eşti tu sau eu-l poetic?

Luv - 2005-12-23    
sunt chiar eu în aceste momente.

Elia - 2005-12-23    
înseamnă că ai multe lucruri de spus acestei "ea", Luv, înseamnă că simţi că eşti neînţeles dacă aici e doar o parte dintr-o poezie.

Luv - 2005-12-24    
cam lungă poezia mea, nu? :) şi cam nelucrată... totuşi am auzit pe cineva, în care am încredere, că preferă "sentimentul sălbatic cum este el ieşit din mugur" decât "machiajul strident şi de cele mai multe ori neavenit"... îţi mulţumesc pentru cuvinte

Ela - 2005-12-25    
"m-a învăţat cineva
dacă te iubesc să fac o cură de Iisus Cristos
astfel nimeni şi nimic nu se va atinge de tine
nici măcar El
undeva se pune la cale
iubirea noastră
şi-aştept"

Când primeşti o astfel de învăţătură, o poezie din dragoste se scrie cu inima-n închiare, înspre sine adânc şi înalt privindu-l/primindu-l pe celălalt. Niciodată spaţiile nu sunt îndeajuns de largi pentru a aduna "orice scâncet", "orice chemare". În tine azi "umbrele se plictisesc", versurile se învârt oarecum în culori ninse. Şi ea, din a cincea spre a şasea poartă de spirit îţi zâmbeşte din preadalbă simţire. Şi de asemnea iubire nu poţi decât trăi în rugă.
Sărbătoare-n alb de spaţii, sania timpului să te poarte mereu spre centrul inimii.

Ela


Luv - 2005-12-26    
ai dreptate Ela, "spaţiile-s mici şi ocupate". Mă bucur că ai trecut şi ai "savurat" puţin din poezia mea care desigur va suferi modificări mai mult sau mai puţin importante. Acest text va deschide noua mea carte, cu ajutorul lui Dumnezeu...

Sapphire - 2005-12-27    
Imi place autenticul in poezia ta, Luv, cred ca am mai spus-o si cu alte ocazii. Si este surprinzatoare usurinta cu care iti expui plus si minus infinitul in aceeasi picatura. Poezia ar trebui sa le recunoasca pe ambele...
E o singur loc unde nu ma "impac": "când scriu aceste gânduri
îţi spun că...". Aici imi pare ca versul e prea lejer. Daca vei gasi ceva de schimbat aici, ar trebui totusi sa-ti spun ca repetarea verbului "a scrie" este foarte bine venita, accentuand legatura cu prima strofa. Asa ca asta as pastra... La urma urmelor, scrisul este cu atat mai aproape de cititor cu cat este mai aproape de momentul acela cand cerul ne cade pe umeri. Bucati, eventual :-) Iar tu stii sa faci asta.

Luv - 2005-12-27    
Bianca,

prezenţa ta aici mă bucură foarte tare. cum aş putea să nu ţin cont de părerile tale? ai prins ideea... textul e încă în "construcţie"... îţi mulţumesc pentru aprecieri, eşti o fată îngăduitoare :), am priceput asta...

vladimir - 2005-12-27    
Cred ca formele neslefuite au un farmec aparte... sunt atat de omenesti si inca in matca firescului ca un fel de copilarie banala a unui tinc ce va deveni mai tarziu genial...este relevant faptul ca ai incredere in tine si te expui "necenzurat"... pana la urma orice site de poezie reprezinta un atelier... sa spunem ca starea ta, ca intr-un proces alchimic, se afla in prima dintre ipostaze... eu zic doar ca nu-i rau textul dar mai trebuie renuntat la cate ceva, libertatea fiind desigur a creatorului.

Luv - 2005-12-28    
mulţumesc Vlad, într-adevăr textul va fi "şlefuit" pe ici pe colo. :) de ce n-aş avea încredere să postez aşa, în prima formă...? poezia pe care o scriu sunt eu. şi s-au dus vremurile în care mi-era teamă să m-arăt aşa cum sunt, fără machiaj, fără măşti, fără prestidigitaţii...