| |
|
| |
ochii tăi deschid evantaie neştiute
fâlfâind cu zâmbete
printre mii de adâncituri
printre ierni ce mă bântuie încă
şi mă sfâşie
prin cuvintele tale vreau să cresc
ţinând strâns în mâini praful sidefiu
rămas din tăcerile tăiate
scântei
acoperite de frunze căzute
ale toamnei târzii de când mă năşteam
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|