O simţi cum se lasă pe umărul tău;
se-afundă în spate, pătrunde în carne.
E crucea ce-o vei purta mereu,
ieşită din negura viselor tale.
O târâi la deal pe drumul de ghimpi,
iar tălpile tale durerea o simt.
Deşi sfâşiate, scăldate în lacrimi,
continuă drumul;
noroi purpuriu ele lasă în urmă.
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com