| |
|
| |
aspir cu voluptate de parcă m-aş droga
miroase-a nuci plesnite a struguri brumării
pe mările de frunze cu pânzele umflate
mă simt corsarul mândru al bărcii de stafii
trasez cu păsări arcul plecării amânate
în bălţi virgine încă imaginez noi hărţi
şi doar tresar când mâna cu zgomot se abate
ştergându-mi continentul ce-am tăinuit în cărţi
scot arborii din suflet ca ancore de sevă
scheletul lor smucit e dornic să mă vadă
şi doar aceste rânduri vor pâlpâi la cârmă
păzindu-mi felinarul de urşii de zăpadă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| yester -
2006-12-27 |
... am să îţi spun colegial unde cred că mai trebuie lucrat poemul. în strofa a doua, la versurile 2 şi 4 ai rime din aceeaşi categorie gramaticală şi nu se susţin prin prospeţime, iar în ultima strofă ritmul din versul al doilea pe segmentul "scheletul lor smucit" se destramă de versurile 2 din primele două strofe. restul, sunt amănunte. poemul are tropi remarcabili, idee şi de aceea intervin, mă repet, colegial. a ... ceva ce îmi sună mai bine în prima strofă decât în a treia: ai introdus "voluptate" şi merge cu rima versului al treilea, pe când în ultima strofă nimic nu susţine "cârmă". Ave!
|
| koga ion -
2007-01-03 |
Yester: mulţumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com