| |
|
| |
cu nimănui intră frigul de afară,
noaptea suflă peste întrerupătoare
degetele noastre,
vreţi să citiţi rânduri de crăciun,
eu mă gândesc la cei plecaţi dintre noi
din curaj, din prostie, luaţi ca valurile
înapoi de ocean, împodobiţi cu gloanţe,
să lumineze mormintele,
cu speranţele noastre,
de fapt ale voastre, că eu nu ştiam
nici ce gust are un kiwi,
nu ştiam de ce ascultă ai mei
radioul pe furiş,
era un băiat din cartier student
la bucureşti, pentru mine frate,
când a murit am învăţat să înjur,
într-o piaţă din capitală a căzut,
mă întrebam, ce caută el noaptea la piaţă,
intrăm în europa,
poate mai sunt şi astăzi ca mine,
kiwi are gust acrişor.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2006-12-23  |
un poerm ca o elegie sapata in piatra locurilor noastre comune, din care decupam albastru visat cindva. ca un strigat de neputinta ca o contestare a sacrificiului absolut.
versurile aste lacrimeaza undeva mut prin ungherele gindurilor vindute paginilor vietii noastre cea de toate zilele.
"cu nimănui intră frigul de afară,
noaptea suflă peste întrerupătoare
degetele noastre,
vreţi să citiţi rânduri de crăciun,
eu mă gândesc la cei plecaţi dintre noi
din curaj, din prostie, luaţi ca valurile
înapoi de ocean, împodobiţi cu gloanţe,
să lumineze mormintele,"
ei, ai aflat intre timp ce gust are kiwi.
dar lichi? stii cum e?
|
| koga ion -
2006-12-23 |
curaj au şi nebunii
frumoşii naivi ai marilor decade istorice cred în revoluţii, cred real în posibilitatea ca "homo homini lupus" să îşi schimbe şi năravul, nu numai blana socio-politico-economică; în realitate, linia dintre idealism şi prostie, aşa cum bine observi, este foarte sensibilă, iar graniţa ce le separă foarte uşor de încălcat, tranformându-ne pe fiecare dintre noi, chiar de la primul pas mânjit pe talpă cu "libertate" (eventual şi "egalitate, fraternitate"), în transfugi ai unei alte orânduiri în care dictatura (nomenclaturistă, în cazul nostru) este/ a fost înlocuită de "tirania majorităţii"; s-a schimbat ceva? cu siguranţă, da; înainte, dacă vorbeai, ţi se vâra un pumn în gură; azi, ţi se recomandă sirop de tuse (dacă, evident, ai bani să îl cumperi); martirul într-o societate democratică este privit ca un stupid, idealistul ca un inadaptat; turma impune ştampilând copitatic în virtutea "dreptului la vot"; mi-aş putea paria sufletul că, dintre cei care au votat Constituţia, de exemplu, 99,99 la sută nu numai că nu au citit-o, dar nici nu ar putea să se exprime asupra a ceea ce este (sau ar trebui să fie) Constituţia.
Cred în curajul eroilor (pseudo)revoluţiei, dar, în acelaşi timp, deplâng prostia lor.
Dumnezeu să-i şi să ne ocrotească (deşi ar trebui să vedem ce facem cu "sfinţii").
|
| yester -
2006-12-24 |
Marina, Vasile, vă mulţumesc pentru popas. Accept tonul tău jucăuş-grăbit, Marina, şi îmi cade bine, după cum şi seriozitatea ta, dragă Vasile, diligentă asupra unui eveniment, pentru mulţi confuz, după cum sugerai. Ai dreptate, Vasile, ai umor, Marina. Vă apreciez opiniile.
... şi orbii văd sărăcia.
|
| anna -
2006-12-24 |
este de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ...
m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale...
ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
|
| yester -
2006-12-24 |
... cum bine zici, anna, să le aşeze Dumnezeu sufletele la loc de cinste. Sărbători împlinite şi unice în felul lor, adicătelea, memorabile:)! ... că uitai a menţiona... şi Marinei şi lui Vasile aşijderea!
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com