koga ion - 2006-12-23

vânaţi de propria conceptualizare o viziune socială plasată undeva între absurdul ironic al lui Sorescu şi perspectiva etică fatalistă a lui MacIntyre ("După morală"); privit dintr-un exterior macrocosmic, zoon politikon-ul secolului xxi trăieşte drama unei stereotipii comportamentale şi "suportamentale" (dacă îmi este permis termenul) vizavi de care singura certitudine a viului este suferinţa (cu bivalenţa ei: înălţătoare sau degradantă). abac alicelor, Vasile Munteanu

citadinul - 2006-12-23

Vasile Munteanu, Comentariul dumneavoastră, foarte doct, merge direct la esenţe. Aproape că nu mai am nimic de adăugat. Îmi place totuşi să cred că aceste poem nu filozofează excesiv şi că, prin urmare, păstrează un anume fior liric. Crăciun fericit şi mulţumiri pentru "vizită".

Aranca - 2006-12-23

ultimul vers a fost ales special sa fie asa? sau e o intimplare? functie de asta, voi reveni.

Snowdon King - 2006-12-23

Adevarul este pe undeva pe la mijloc, intre Sorescu si MacIntre este George Orwell. Era usor de observat, mai ales din debutul textului. Bineinteles, presupun ca comentatorii ca si autorul stiu la ce ma refer.

koga ion - 2006-12-23

Ionuţ, presupune şi tu "că comentatorii" (de fapt, antecomentatorii, deoarece, altminteri, te incluzi şi pe tine...) nu au auzit de Ferma Animalelor şi tu eşti "cel mai genial" postcomentator şi, în general, tot ceea ce se poate prefixa cu post, inclusiv Postul Crăciunului din care, se pare că, în afară de Sărbători fericite, tu ai înţeles doar că este cu cruce roşie în calendar; dacă tot e roşie (privirea), eu prefer albstrul (de la spirt), e o culoare... mai pravoslavnic-ortodoxă.

Snowdon King - 2006-12-23

Vasile, brava! Ai gasit Ferma pe Google!. Mie mi-ar fi placut sa vezi legatura din prima. Ce imi place este ca ai un comentariu ingrijit, toate virgulele sunt la locul lor, toate diacriticele...vad ca mi-ai examinat si poza de la Craciunul trecut. Imi pare rau, nu stric vinul cu apa... Revenind la poezia lui Florin, remarc pasaje cu influenta din poezia lui Bogza, asta pe langa Ferma care tocmai ai gasit-o pe Google. Sa vedem si acuma daca tu si comentatorii cu antecedente stiti la ce anume pasaje si despre ce poezie este vorba. Ai dreptul sa folosesti si Google, daca gasesti iti dau un sprit, tu pui jumatate de pahar cu vin si eu torn apa. pentru autor multiplicate cuvintele cad ca rumeguşul termenul multiplicare este neavenit parerea mea este ca trebuie sa cauti un termen care sa "silabiseasca" cuvintele alea

citadinul - 2006-12-24

Marina Nicolaev, Finalul nu este, fireşte, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia faţă de accentuata depersonalizare a vieţii, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistenţa a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuşi, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceţi referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumeguşul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".

citadinul - 2006-12-24

Ionuţ Caragea, Fiţi sigur că autorul, dar şi ceilalţi comentatori, ştiu la ce vă referiţi. Mă feresc să vă dau un răspuns mai amplu, pentru că, nu-i aşa, încercarea de a "explica" ("demonta") o poezie îi răpeşte ceva din misterul ei intrinsec. Crăciun frumos, cu lumină şi pace.

citadinul - 2006-12-24

Vasile Munteanu, Minuscula polemică consumată (între dumneavoastră şi Ionuţ Caragea) în "subsolul" poemului meu vă aparţine în exclusivitate. Schimbul de replici e interesant şi mă bucură faptul că textul meu v-a incitat. Vă doresc un Crăciun minunat şi un An Nou cu speranţe împlinite.

Aranca - 2006-12-24

cred ca am inteles ceea ce ai dorit sa exprimi in poem. ceea ce ma deranja este "trupul animalului", practic ligamentul licentios pe care il consider inutil.