| |
|
| |
m-am trezit cu tine pe fereastră
cu toate depărtările atîrnate de haine,
într-o neorînduială sonoră din alaltăieri
convinsă păream de lucrurile ninse,
aşezate prin sertarele memoriei
ele au încremenirea viscolului
îmi şopteşti
totul zace prin tine ca-ntr-un tablou Dali
trecutul este un copac înflorit lăsat în urmă
pe autostrada clipei
s-ar putea într-o zi
cineva din fereastră
să te îmbie cu fructe
înfiorat încă, ameţit
de gustul răvăşit al tinereţii...
17 martie 2005
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| koga ion -
2006-12-23 |
icoane de gheaţă
imaginaţia noastră lucrează, nu de puţine ori, cu cele mai neaşteptate materiale; manualul artistic este săvârşit, aici, într-un raţional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preşungire a minţii, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheaţă de pe geam chipuri dragi şi pierdute.
(ultima strofă are simplitatea purităţii; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind)
de asemenea, foarte bine alese cuvintele:
echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginaţia receptării atât în diateza activă, cât şi în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi.
singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă).
printre geamuri îngheţate,
Vasile Munteanu
|
| Aranca -
2006-12-23 |
multumesc Vasile Munteanu! e un colind frumos la geamul sufletului.
"sertarele memoriei" s-a dorit catena vizuala si nu numai, intre text si trimiterea spre suprarealismul lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech.
Sarbatori fericite oriunde ne-am afla!
|
| anna -
2006-12-24 |
imi place nespus imaginea departelui intr-o „neoranduiala sonora”, trecutul ca un „copac inflorit”, lasat in urma cu toate care i-au apartinut, avand insa dimensiunea unei nostalgii care revine infiorata sa reinvie o clipa pierduta...
la fel amestecul de auditiv cu vizual, iar in final ... gustul acela ravasit al unei tinereti
uitata la fereastra:)
Sarbatori fericite, sa ai parte de tot ce e mai bun!
|
| Aranca -
2006-12-25 |
Sarbatori fericite tuturor oriunde v-ati afla!
|
| lucian -
2007-02-15 |
o prima strofa foarte puternica. imi place nespus.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com