| |
|
| |
Se ridicau
mângâierile cerului
prin firele de iarbă îngenuncheate
şi, uimite,
creşteau printre urme de închipuiri
precum îndrăzneala gândurilor,
în clipe suspendate
când din nou te visam
şi din nou te pierdeam...
prin apusuri de răsărit.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|