Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie

trup pe ecranul de radar

de mircea florin sandru (citadinul)
autor hermeneia





pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare
ca un animal singur în savană văzut prin luneta puştii de vânătoare
ca o maşină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar
ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui
trupul tău ca o ţintă mişcătoare pe ecranul de radar
pe măsură ce se apropie
pe măsură ce devine transparent ca o lamelă sub arcele microscopului
trupul tău orbitor pe ecranul de radar con gli occhi aperti
trupul tău de mătase de fosfor de crepdeşin de catifea
membrane pleure bolţi albastre vene ca plasa de maţe a eschimosului
stalactite de sânge stalactite de gheaţă limfă bolborosind ca o cataractă scoţând spume
muşchi precum frânghia de oţel a troliului de pe puntea pachebotului
muşchiul longisimus dorsi muşchiul seratus gracilis septul alb marele oblic muşchii halucelui
aerul lovind pereţii micilor alveole făcând oxigenul să urle în capilare
în vene în aorte în venule
sacul de oase femurul tibia vomerul palatinul mandibula osul sacru
ca un pian sumbru cântând ilium ischium radium
oase albastre ca nişte lujeri de sticlă
toracele ca armura de aur a călăreţului acoperind carcasa de carne
totul văzut pe ecranul de radar ca o dagherotipie prelungă
ca un desen pe vânt pe vacuum pe nisip pe cenuşă.







2006-12-19
279


citadinul

Cele mai noi texte publicate

rugă pentru cei blânzi - citadinul- (poezie)
căpăţâni de porc în automobile de lux - citadinul- (poezie)
zece, o sută, o mie de megatone - citadinul- (poezie)
în coridoarele tainice unde sfârâie nervii întunecaţi - citadinul- (poezie)
se aud cum lucrează electronii şi neutronii - citadinul- (poezie)
zâmbete curg din gura femeii automate - citadinul- (poezie)
când ieşi din somn ca din moarte - citadinul- (poezie)
pe străzile oraşului atomic - citadinul- (poezie)
oraşe suprapuse - citadinul- (poezie)
casa de pe colină - citadinul- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Marina Nicolaev, Am facut... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone

Marina Nicolaev, Vă mulţumesc... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone

Ionuţ Caragea, Aveţi dreptate,... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii

Anişoara Iordache, Dacă citiţi... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii

Marina Nicolaev, Acest text... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


Aranca - 2006-12-19     Penita
e remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca nişte lujeri de sticlă"!
poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii:
"pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare
ca un animal singur în savană văzut prin luneta puştii de vânătoare
ca o maşină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar
ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"


citadinul - 2006-12-19    
Aranca,
Nu e doar un elogiu adus trupului uman, în miraculoasa lui alcătuire, ci şi expresia obsesiei mele că suntem în fiecare clipă o ţintă, că asupra noastră stă îndreptată mereu o cameră tv de supraveghere, un ecran de radar, un ochi ascuns, un pândar nevăzut. Cu alte cuvinte, am vrut să spun că intimitatea nostră e, de fapt, iluzorie. Vă mulţumesc pentru promptitudinea comentariului şi pentru peniţă.

Aranca - 2006-12-19    
sint perfect de acord cu tine in ceea ce priveste intimitatea aceasta iluzorie in care sigur sintem permanent, tinta. si stiu ca stii ce spun.
am accentuat cealalta parte ce reiese din text. si din dorinta de a cauta de a evidentia ponderea estetica ce tuseaza mai mult sexul "slab".

lucian - 2007-01-09    
un poem plin de termeni şi amănunte medicale.
mă încântă primele patru versuri. descriu plastic şi foarte sugestiv, setea pentru trupul iubitei. în rest, poemul devine prea carnal, prea amănunţit în acest sens.

citadinul - 2007-01-09    
Domnule Mircea Nincu,
Acest poem nu se referă în mod neapărat la "trupul iubitei", asa cum credeţi dvs. E mai degrabă constatarea că fiinţa noastră, deşi se mişcă într-o lume aparent liberă, s esimte totuşi permenent observată, supravegheată. Am vrut să scriu, ma degrabă, un poem despre pierdea intimităţii şi despre senzaţia că suntem mereu urmăriţi de către cineva. Mulţumesc pentru vizită.