| |
|
| |
rătăcit ca o ploaie într-un decembrie bej
uit să hrănesc peştii din acvariu,
pregătesc micul dejun pentru ultimul bătrân
din familia mea,
care îmi povesteşte cum a cusut el un nasture,
îl ascult cu gândul aiurea, mă va părăsi şi el,
când mă ataşez de cei dragi mai tare,
se duc, drumul mi-i fură,
spargeri nedeclarate, valori de abur lăptos,
oamenii care m-au învăţat să fac
nodul la şireturi, pleacă iubindu-mă,
firav, mic şi gârbovit,
bunicul meu vorbeşte în fiecare zi,
vorbe lungi,
cu dumnezeu,
de mult timp eu cred
că discuţia lor va continua
şi după şi despre… mine.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2006-12-19  |
citeodata declansezi nostalgia fara sa te gindesti la consecinte...
versurile acestea sint deosebite:
"firav, mic şi gârbovit,
bunicul meu vorbeşte în fiecare zi,
vorbe lungi,
cu dumnezeu"
de unde ti-a venit titlul? este un citat?
|
| yester -
2006-12-19 |
... da Marina, este un citat pe care l-am descoperit în cartea prietenului a. g. secară, pare-mi-se că şi Adi cita la rândul său, nu mai ştiu autorul, dar mi-a rămas ideea transmisă. mulţumesc de trecere şi de semn, contează.
|
| cami -
2007-01-05 |
îmi place cum prezinţi tu aici, yester, ideea "marii treceri".
mereu drumul acela ne fură pe câte cineva fără să ne întrebe.
discuţia lor, însă, ne place să credem că va continua.
şi noi putem oricând aprinde câte o lumânare, nu?
|
| yester -
2007-01-08 |
... da, cami, în gând sau nu, în durere sau bucurie, ceva trebuie să pâlpâie... mă apropie referirea ta la Blaga, poetul pe care l-am îndrăgit toată adolescenţa şi tinereţea, timbrul lui, al scrisului său, îmi trezeşte şi acum tihnă şi senin, mulţumesc de venire...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com