| |
|
| |
îmi plăcea să o văd întorcând tablourile
cu privirile către mine
în fiecare dimineaţă din obişnuinţă
o durea colina de speranţe
nefolosite ori respinse
aruncate trist în cutia din stânga
printre leşurile răului
dorea să moară Olga
în visul comediei să o întâlnească
atârnată de limbă
şi atâtea ceasuri rupte în tragic
striga Olga
se fofila în mătăsuri
şi degetele simţeau culorile
în intensitatea clipei contopite cu moartea
se învartea în pustiul de stele
noaptea când zidurile cad infirme
striga să moară Olga
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com