e o noapte de lână, miroase a cozonaci cu mac,
televizoarele se scutură de reclame,
sunt glume în casa cu speranţe în frac,
pruncii visează cuvintele de mâine,
oamenii cărunţi adorm mai greu,
lângă cea care vei fi
sunt târziu, ca un brad împodobit pe 2 ianuarie,
de Orfeu,
ca o notă în catalogul unui profesor suedez
pe care nu îl voi cunoaşte niciodată,
orfan de frumos ca de tată.
foamea ucide în lume teoreme şi verbe,
străzi pustii în sferele transparente ale oraşului,
mă acopăr cu o vocală,
privesc geamul ca pe un chip uman,
îmi vin gânduri sacre,
iluminate slab cu nuanţe de grefe,
dacă aş scrie o axiomă pentru viaţă
şi dincolo…
pentru beteala unui an care îţi aparţine…
ianuarie ' 97
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com