mircea florin sandru -- un mecanism al iluziei -- poezie

Aranca - 2006-12-16 Penita

"un mecanism al iluziei" - titlul e deosebit si nu mai putin tehnologia acestuia.
atmosfera este cizelata de-o maniera flamanda iar personajele au acele detalii stranii ca intr-o proiectie explodata intr-o perspectiva scenica...
imagini spectaculare
"se lasă încet seara pe mare
pe oraşe cu lumini stroboscopice pe trenuri pe catedrale
vietato fumare"
finalul este tributar unei slabiciuni mai vechi, unei structuri compozite cu tente suprarealiste
"strigă un înecat şi în locul strigătului se aude un cântec
la viola da gamba
domnul în frac face o reverenţă şi îţi sfâşie gâtul cu ghearele."

o pseudoblepsie cronicizata...

citadinul - 2006-12-16

Aranca,
Şi de această dată comentariul dumneavoastră este extrem de avizat. Am incercat să subliniez ideea că ne mişcăm într-un spaţiu al iluziei, că există un mecanism şi nişte manipulatori în faţa şi în spatele cortinei, că dincolo de realul aparent binevoitor există o "suprarealitate" dură, adesea înspăimântătoare. De aici şi tenta de suprarealism a întregului poem, tentă care nu mi se pare a fi neapărat un defect, pentru că poezia celei mai tinere generaţii, cu care încerc să ţin pasul, abundă în "suprarealisme". Vă doresc mult bine, un Craciun fericit şi un An Nou fast. Multumesc pentru penita.

lucian - 2006-12-16

deşi titlul sugerează că cititnd poemul ne iluzionăm, personal, cred că iluzia este ultimul efect pe care reuşeşte să îl sugereze. fiecare vers îmi pare conceput, creat forţat, deşi nu contest inspiraţia şi talentul autorului.

citadinul - 2006-12-16

lucian,
Poemul nu-şi propune să creeze iluzii, ci să descifreze mecanismul iluziei în care trăim. N-am dorit să creez un poem "frumos", evanescent, ci, dimpotrivă, un poem sumbru, aşa cum e lumea (suprarealitatea) nevăzută care ne agresesază. Ştiu că aşteptările dumneavoastră se îndreaptă într-o altă direcţie; aţi fi vrut să scriu despre arhangheli şi îngeri care ne protejează într-o supralume a credinţei, a luminii şi a binelui. N-am ce-mi face; deşi sunt creştin adevărat, explorarea unor lumi terifiante nu mi se pare interzisă. Vă mulţumesc pentru comentariu.

NMP - 2006-12-17 Penita

Ceea ce interpeleaza pe cititor mai intai este efectiv titlul "un mecanism al iluziei" inca din primul vers cu singura prezenta a pronumelui "eu"introduce intregul poem care se deruleaza ca un script de film de cinema, o vasta scena neagra cu pete de culori care se anima in lumina regizata de un "deo ex machina". O constructie perfectionata in forma de poem care pune in relief tema printr-o serie de contraste in timp ce vocabularul e utilizat decit in imaginile poetice propuse. aceasta iluminare, joc de umbre mari si lumini minuscule diverse se reflecta pe suprafata artificiala a artificiului, este un mecanism al iluziei, perceptia noastra variind dupa punctul nostru de vedere si este punctul efectiv de vedere in care noi ne situam in spatiu. Calderon in secolul al XVI-lea in plin secol al Luminilor, intr-o Spanie ajunsa la apogeu si deja in plina decadenta, vorbeste de "desengaño" ("Viata e un vis") si demonstreaza necesitatea deziluziei.Poemul cu acest "deo ex machina" in frac si viola da gamba (instrument muzical al renasterii dar atit de faimos in sec XVI-lea) termina cu o nota (si nu cu un strigat) de mare eleganta, in repertoriul ales.

citadinul - 2006-12-18

Nicole Pottier,
Comentariul dumneavoastră mă onorează. Aţi disecat textul până la ultima lui fibră şi aţi dedus sensuri la care aproape că nu m-am gândit. Condiţia de "opera aperta", sugerată de Umberto Eco, se potriveşte, probabil, şi poemului meu. Oricum, aţi reuşit să mă convingeţi că aveţi o foarte buna percepţie critică şi ar fi păcat să nu valorificaţi, în eseuri mai ample, această vocaţie. Vă mulţumesc pentru peniţă. Un An Nou fericit!