| |
|
| |
la capătul străzii spre asfinţit
un bătrân cu barbă
trece cu o desagă de griji pe umăr
şi o lacrimă
tu eşti Doamne?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| yester -
2006-12-16 |
... undeva, într-o lume nescrisă, renumiţi pictori printre care şi Dumnezeu, ne colorează zilele. Uneori... rămân pe gânduri luni întregi, neştiind ce nuanţă ar fi mai potrivită surâsului nostru. Venit în timp, pentru noi, Cineva a cunoscut şi ce e lacrima. A plâns o cetate, a plâns un prieten. El e anna, El e.
|
| anna -
2006-12-16 |
da, yester, El...
inaintea sarbatorilor crestine, care pe mine mai mult ma tulbura decat ma bucura, sufletul simte mai acut strainatatea... poate e doar o intoarcere in lacrima, la o culoare aproape uitata... atunci imi lipesc pe suflet o colinda, muzica aceasta ma imprieteneste iar cu lumea.
iti multumesc de cuvinte!
Lucian, m-as bucura daca m-ai lamuri putin in legatura cu acel cuvant: „oare?”
cu sinceritate marturisesc: pentru mine Dumnezeu este ceea ce simt... nu stiu sustine adevarurile Bibliei.
|
| lucian -
2006-12-17 |
în acest moment creativ întrebarea mea destabilizatoare nu îşi mai află sensul.
aş spune că îl descoperi pe dumnezeu numai în aproapele ce îi seamană. cumva antropomorf poemul. mă refer la conţinut. mesajul e încântător. iartă-mi ambiguitatea.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com