| |
|
| |
Se prinde norul iar de plopi
izbindu-se cu-accent
marin
sta vara franta
intr-un cot
pe tarmul prins sub aur copt.
Te temi de ploaia ce-o sa cada
pe coarda
albiei golite,
te temi de noaptea intinata
a iernii de pe-acum cernite...
Ti-e bine-n suflet?!
Nu e ud?!
nu-i nici o zdreanta care-si rupe
din tesatura
chipu-mi slut?!
Ti-e chiar atat de drept, iubite,
cuvantul ce l-ai aruncat
pe puntea zilelor, demult?!
Mi-e greu a face cale-ntoarsa
pe locul-n care ai lepadat
pruncia goanei noastre tandre,
a verilor cu sunet mat.
Mi-e greu a te vopsi cu rosu
sau galben, cu ceva ce-ar arde.
Te-as agata de tocul
usii. Sa ma lovesc la cap cu tine,
sa-mi sune-n tample pescarusii
plecati de-atunci din plaja stramta
ce-o strajuiau stabilopozii.
Aveam deja alge pe trup
contorsionate-n rugi de spuma...
e-atata vreme ce-a trecut
pe fruntea de acum nebuna.
Ca la ospatul de pe urma
din alta toamna ma infrupt.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

yester -
2006-12-14  |
... pentru cea surprinsă cu o gutuie în buzunar în timp ce muşca din arome de tei, pentru castanele mângâiate cu inconsecvenţa ploii, pentru că am citit ce ai scris cu voce tare. sunt oameni frumoşi... sunt poeme sensibile... pentru ei.
|
Aranca -
2006-12-14  |
iata un poem in care doar ospatul de pe urma ramine prin ruga apelor indepartate, petrecindu-si luminile inevitabil spre Dincolo, sufletelor noastre dislocate de trupuri, pe timpla pecarusilor.
un alt registru poetic deosebit.
|
| lucian -
2006-12-14 |
un poem încântător. un poem ce curge lin, alcătuit inspirat.
|
Snowdon King -
2006-12-15  |
un text cursiv, plin de muzicalitate si candoare, pe un fundal marin. L-am citit cu placere, cu atat mai mult cu cat sunt nascut la malul marii.
|
| Ram -
2006-12-18 |
Va multumesc tuturor pentru aprecieri si sper sa ma ridic la nivelul de poezie ce se citeste aici.
|
| cailean -
2006-12-22 |
Îmi place şi mie, mai puţin strofa a 5-a care nu-şi găseşte deloc locul acolo. Distonează atât ca imagine, ca expresie poetică, dar şi printr-o plasticitate forţată ce spulberă sugestivitatea strofelor dimprejur. Versul trei şi patru "nu-mi sună" defel, iar "stabilopozii" aceia sparg toată poeticitatea odată cu valurile izbite crâncen de ei (probabil).
În rest sună chiar bine, sugestivitatea expresiei trece dincolo de limita "abruptă" a elementelor prezente care o compun, înlănţuite în personificări surprinzătoare, ori asocieri subtil realizate (nori prinşi de plopi, vară ce stă într-un cot, suflet ud, vară cu sunet mat, alge contorsionate în rugi). (Excludem deci strofa 5).
Autoarea muşcă bine din toamna asta, iar savoarea muşcăturii e descrisă cu eleganţa unui adevărat cunoscător. Ramona, degustătoarea de anotimpuri.
|
| citadinul -
2006-12-26 |
Ramona,
Nu înţeleg de ce, atunci când v-aţi înregistrat, v-aţi trecut numele în stil cazon sau şcolăresc: Iancu Ramona şi nu Ramona Iancu. Dacă aveţi un minim respect pentru dumneavoastră şi pentru ceilalţi colaboratori ai Hermeneiei.com, vă rog reparaţi defecţiunea şi nu vă mai prezentaţi ca la armată. În ceea ce priveşte textul dumneavoastră, nu am de făcut decât un foarte scurt comentariu: MINULESCU suta la sută.
|
| Ram -
2006-12-26 |
Va multumesc pentru comentariu, domnule Calin Samarghitan. Pentru mine strofa a 5-a are chiar rolul de a razbuna si rupe. Parerea dumneavoastra conteaza, insa.
Cu tot respectul, domnule Mircea Florin Sandru, am incercat sa imi schimb si numele ulterior inregistrarii, dar nu am reusit... In ceea ce priveste comparatia cu Minulescu, ma flateaza, desi este considerat de unii un trubadur pueril.
|

|
|