nuta craciun -- oceanul mai adânc decât oceanul -- poezie

yester - 2006-12-13 Penita

... pentru pasajele elegante prin genuitatea lor, pentru imaginea fluentă şi tropii reuşiţi. pentru că îmi sugerează atât ideea cât şi forma o simplitate nobilă şi generoasă.a mai trecut o zi adâncimea ei intre umeri, supravieţuirea/ mă leagă de restul universului... iată ce m-a determinat... e o apreciere împletită şi cu încurajare, ca un mărţişor de decembrie:)!
mai întâi le smulgem adevărul apoi/scuturăm apa morţii cu peşti cu tot/din ochii orbi...anii mei...

anna - 2006-12-13

Yester... nu stiu unde mi-au plecat cuvintele ca nu le gasesc... credeam ca doar eu nu dorm, dar
se pare ca Mos Craciun vegheaza... nu e martisor, e mana lui Mos Craciun aici, iti spun eu, si
iarasi ca in copilarie a plecat fara sa-l aud... doar ca mi-a lasat cel mai frumos cadou...
ufff, iti multumesc, as vrea sa cred ca merit penita aceasta, te rog nu-mi cere prea multe acum, uite ce ora e... pot sa plec la somn linistita :)

lucian - 2006-12-15

o stare de originalitate şi foarte inspirată, o trăieşte cititorul acestui poem.

anna - 2006-12-15

multumesc Lucian, adevarat ca in tot ce scriem, descoperim bucati de suflet,
mai mari sau mai mici, in functie de "adancimea zilei dintre umeri"... asta in legatura cu
trairea aceea de care ziceai.

cami - 2007-01-19

îmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" şi "înăltimea muntelui care creşte în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos.
mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine.
şi prin gândurile mele e o-ntreagă lume...