&
coastele californiei,
fără un dumnezeu să le mângâie cu pildele,
cu pletele sale,
ca un organism de noroi şi mândrie,
dus de smurdul românesc la cel mai apropiat muzeu
de pomi ai binelui şi răului,
aş mai scrie despre oamenii care trec strada mea,
despre câinii fără zgarda de purici,
despre scriitorii fără sincere felicitări,
despre cum merită toţi,
o iarnă cu cele mai dragi holograme,
înainte de westernul personal.
&
dar pe mine mă mişcă politica, frate,
ca pe o cucoană grasă vizitele la moll,
ca pe un nene vesel, Polar, mamă ce frig behehe e,
mă mai mişcă şi înjurătura offline a lui bush,
a, şi naiba mă mişcă,
să îţi fac declaraţiile de venit,
cum că tu
mă posezi pe mine,
şi oficial deci,
eşti falimentară…
&
îţi furam formele de pronunţie,
ca un turist peisajele de glorie ale vacanţei lui,
câştigată la dero alb dalb,
te muşcam de urechea fericită,
şi îţi arătam cum mor oamenii în exploziile maşinilor capcană,
şampanie în case şi hematii în grevă,
defilând pe corpuri cu bilet numai dus
la o morgă amenajată,
&
mi-ai spus că sunt deştept,
că duc gunoiul în fiecare zi,
că fac piaţa,
că sunt crainicul gândurilor tale,
şi ţi-am răspuns că gunoiul e magnetizat de container,
că marketul este bine luminat,
că tu vorbeşti cel mai bine noaptea,
în trupul de stampă arsă,
&
jur ca un comunist pe mormântul lui ceauşescu,
jur ca un ideea-list în peştera lui platon,
jur ca un vagabond ţigan ,
să mor io în hawai,
dacă nu
mulţi se întorc pentru un falset ,
pentru un featuring cu vânzătoarea de seminţe,
pentru o carte în care şi-au anulat toate clipele lui carpe diem,
jur pe imnul naţional al pâinii,
că sigur voi alpiniza trupul morţilor mei români,
ai grijă să nu trezeşti
colina unde moldava mare
vorbeşte cu moldava mică,
&
şi ca o veioză între parfumurile tale,
strecor un semn în ocean,
să rămânem grapine ale idealului s. f.,
păpuşi care mor odată cu copiii.
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com