| |
|
| |
secunda cât o veşnicie
şi mâini aburind
în dimineţi pătimaşe
destrăbălată umbla clipa
nisipul s-a făcut pescăruşi
simt cum se lipeşte zborul
de spatele luminii
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| yester -
2006-12-13 |
...anna, îmi place mult titlul acesta. din păcate, numai el. oi fi eu... rău, dacă spun doar ce îmi place?:) [venisem pregătit cu peniţa, offf!]
|
| anna -
2006-12-13 |
nu yester, nu esti rau ... eu cum sant daca incerc sa explic? stiu ca nu se face asta ...
initial poemul a fost mai lung, dar s-a intamplat ca... am intrat eu in patima eliminarii tuturor
cuvintelor in plus ... si se pare ca l-am jumulit rau:) acum inteleg ca nici mesajul nu mai e intreg,
azi noapte parea perfect...
iti multumesc, chiar ma ajuta ce mi-ai spus, o sa-l revad ...
in legatura cu penita... stai pregatit :))
|
| Aranca -
2006-12-13 |
metafora asta e excelenta si merita putin dezvoltata sau pusa in prim plan: "cai încercănaţi de zbor"... cum era prima varianta?
|
| anna -
2006-12-13 |
prima varianta era ... un pic cam diluata si credeam ca reusesc un poem miniaturism:)
acum imi dau seama ca e o aiureala... si totusi daca m-ai auzi recitandu-l:))
de fapt daca m-ai fi auzit azi noapte, acum mi-a scazut entuziasmul...
o sa incerc sa construiesc pornind de la versul pe care l-ai sesizat, si mie mi s-a parut
ca rezista, pe moment nu ma pot concentra pe idee, dar o sa revin cu siguranta...
ma bucur ca ai trecut, iti multumesc!
|
| anna -
2006-12-14 |
erata:
miniaturist bineinteles, scuza-ma.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com