| |
|
| |
hainele din cuier te aşteaptă mai mult decât mine,
stau potolite şi asimetrice
în liniştea perdelelor care
admiră laptele acestui decembrie,
mă pun şi azi la birou cu aceeaşi eleganţă,
de arbitru al norilor, de scriitor pe gheaţă,
desfac un cotidian pentru a simţi iar hârtia,
cărţile au pielea netedă de copil îmbăiat,
fiul meu mă priveşte din neant prin culoare,
las ziarul,
îmi fac o cafea,
întorc oglinzile cu faţa spre mâine,
şi, doamne, ce îmi mai lipseşte aerul din plămânii tăi!
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-12-12 |
poezia e deosebita. intensitatea metaforei existente in titlu si care promitea mai mult, scade la un moment dat, poate cu acel voit si fortat, zic eu "ma pun la cos" care disloca imaginea, ca o articulatie gresit adaugata...
|
| yester -
2006-12-12 |
..am încercat să îţi urmez sfatul. spunea dl. Octavian Paler că la tinereţe ,modestia trebuie jucată, iar la bătrâneţe, nu mai e nevoie. eu asta am vrut să exprim prin "mă pun la coş", o desconsiderare oareşce sinceră. crezi că e benefică schimbarea?
|
| Aranca -
2006-12-13 |
arata altfel. si stii si tu asta.
chiar fara a invoca pe Octavian Paler si fara a simula modestia...
|
| yester -
2006-12-13 |
...merci Marina. înţeleg că tot mai ai vreo reţinere... nu te sfii. e un atelier, şi nu sunt supărăcios:)! îmi permit...
|
Ram -
2006-12-13  |
Pentru scriitorul pe gheata care reuseste sa-si mentina scrisul ascendent, pentru cartile "cu pielea neteda" si aroma creionului ascutit in alean. Il rog sa-si scoata masca de pe chip, lasand aerul sa intre. Imi place poemul acesta ce oglindeste mainele in azi si ieri-ul in zatul cafelei.
|
| yester -
2006-12-13 |
... ştii cum să mă laşi fără cuvinte. mulţumesc, mone!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com