| |
|
| |
nu caut înjumătăţirea în cer doar un fir
prin care să treci şi astăzi
uneori priveşti podurile şi spui
sunt amintiri
din vremea când învăţam un copil
să numere lacrimile părinţilor
nu atingi manuscrisul între oraşe
ai o singură călătorie
cumva prin ochiul pământului
el vede întotdeauna rotundul întreg
şi nu îţi mai dă voie
să numeşti copiii
după străzile paradisului
nu semna încă prima pagină
aştept dimineaţa
când arborele tăcerii rămâne
înclinare spre cuvânt
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|