| |
|
| |
īntr-o zi m-am sculat mort
clopoţelul legat de degetul de la picior suna a marş funebru
cāteva domnişoare plāngeau scrobite la marginea iazului
decapitānd din moştenire rochii şi funde
dropiile anunţau īnceputul sezonului de vānătoare
cum să te cuceresc cānd am culoare palidă de eclipsă?
cum să īţi aduc nori de marţipan īn bucătaria ta plină cu fantome ?
mă īntind mai comod sub pietre, muşc din lemnul rădăcinilor
ce cresc īn mine surde, mă numesc acum
Natsuke Tajiro, sunt sluga ta imperială, īnvăţ să mişc
evantaiul de mătase gonind gāzele delicate de pe faţa ta albă,
pudrată de curtezanele tinere, ca o broderie adusă īn vis de
12-13 marinari, gemānd să ajungem la vreun ţărm..
vāsleam ca un pitic pe viaţă şi pe moarte
viaţa mi se părea o comedie cu ciucuri mov.
ciorile strigau cu acustica unui motet īn bolta acută:
dispari, allegro, vicleanule...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
yester -
2006-12-09  |
...pentru ludicul ridicat la rang de tandreţe ortostatică, pentru savurabila naraţiune rutilantă īn amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bāntuie īn orice poem citit, (să mă īnjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: aşa se scrie poezie! ... mai īnseninat că pe verzile plaiuri ale vānătoarei am perspective atāt de puţin pluvioase. proaspăt precum şi īntr-adevăr... cu deferenţă.
|
Aranca -
2006-12-09  |
poemul pare o polifonie compozita interpretata de oratorienii uitati prin corabiile de hirtie din iazul acesta domestic cotidian.
totul tinde sa se subtieze, sa capete nuantele si gustul pietrelor, dincolo de tabloul profan "La Rappresentazione di Anima e di Corpo" recent restaurat,
si tu stii cine e autorul
"īntr-o zi m-am sculat mort
clopoţelul legat de degetul de la picior suna a marş funebru"
|
|
|