Marina Nicolaev -- de-a valma-i toamna... -- poezie

yester - 2006-12-05

... imagine simţită, poate un pic prea. Rimele (voit întâmplătoare), sunt uzate (nori, mori, flori, dori, amară, primăvară, povară etc.). A... poate crezi că "mă dori" e ceva nou. Nu e. Sau: "mă-ntunec". Deloc.(vezi ROUA PLURAL, Constanţa Buzea)
... să spun şi ce-mi place. Ideea de emigrare pusă pe umerii toamnei. Ştie ea când să plece din noi. Precum şi simţământul. Poemul merită alte veşminte.

...franc şi amical!

Aranca - 2006-12-05

ultima toamna a fost pentru mine intre calatorii...ca o emigrare din mine insami...ma fascineaza tinutul norilor unde mi se surpa de-a binelea sufletul la propriu si la figurat...
"ma-ntunec" poate se gaseste pe la Constanta Buzea dar si in atitea alte locuri iti dau exemple daca vrei:"Imi ascund zambind a mea rabdare , peste orizont trece grabit un convoi , ma - ntunec in durere si plang in visare"(Noroi-Constantin Rusu); "Tu chiar nu vezi cum ma - ntunec , cum ma racesc ? ! In pielea mea gri s - au cascat toti porii intr - un urlet mut dupa semintele de soare " (din strafunduri -Adriana Popp) etc cred ca era si o piesa disco cintata de Margareta Pislaru...
"ma dori" la fel, cred ca gasesti pe la Anca Anghel Novac samd
nu am pretins ca sint imagini noi, au fost doar exprimate altfel, in felul meu.
in afara de asta e alta toamna.
apreciez franchetea.

cailean - 2006-12-07

Un poem foarte echilibrat. Expresii de mare efect abundă: "cocorii limpeziţi", "mai porţi al nopţii naos drept povară...?", "fântâna ce-n suflet coboară", "valul frânt se-nduplecă-n amurg".

Primele trei strofe sunt magnifice în construcţie şi expresie, iar imaginea poetică ce le încheie sălăşluieşte un sentiment de pace în cititor: "îndepărtat de ape / uiţi să mori". Aceasta şi încheie partea contemplativă a poeziei, urmând una retorică. E partea poeziei care începe să "urce" dinspre contemplaţie înspre o trezire a unei revolte nenumite, ce se reflectă în simţirea autoarei destul de întunecat şi tragic.

Finalul mă lasă nelămurit. Am impresia că ar trebui să "urce", în schimb el "coboară". Dar asta-i toamna!

koga ion - 2007-01-08

devălmăşie sentimentală

melodicitate aparent dezechilibrată, ca jazzul cântat de un spirit lunatic ce transcende gustul pentru cunoscutele romanţe "de sezon"; evident că o astfel de stare poetică nu este menită a sparge tipare estetice (nici nu şi-a propus aşa ceva), ci sensibilizează prin gravitate metafizică, subtextul amplificând la fiecare vers expresia poetică printr-o fascinaţie descriptivă similară efuziunii unui fotograf îndrăgostit nu de "imagine", ci de "temă"; are loc, în acest cadru, o translatare a relaţiei om-(supra)natură: navigatorul - mistic şi misticul - navigator; cercurile se întrepătrund şi se substituie, dimensiunea marină poate fi cuprinsă într-o fântână, axa lumii are rol de cumpănă - mireasă şi Golgotă sufletului.

cu drag,
Vasile Munteanu

Aranca - 2007-01-08

toamnele au ramas sa migreze amar la nesfirsit.
va multumesc pentru semne.