| |
|
| |
Voaluri
de flăcări
se unduiesc pe chipul său,
tobele amurgului bătând
sub sclipirile lor
peste pământ.
Valurile
împurpurate
dansează pe maluri
precum femeile africane.
O cale lungă
de străbătut
până la răsărit.
În memorie...
nechezatul cailor
şi luciul săbiilor
sub soare,
la porţile sale.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| elian -
2006-12-04 |
remarc un anume dezechilibru între titlul desfăşurându-se larg şi corpul textului, textul debutează destul de timid dar reuşeşti să îi dai un final bine colorat, părerea mea
la bună citire,
|
| Djamal -
2006-12-04 |
Dana Banu, îţi mulţumesc de trecere şi pentru comentariu, ai dreptate titlul e prea lung raportat
la text dar are rostul său.
Te mai aştept
Cu mult respect
Djamal
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com