| |
|
| |
stelele sunt oarbe astă-noapte
am descoperit forma perfectă a căldurii
mulată pe corpul tău
singurătatea
voi îndupleca necuprinsul
să mă închidă
într-o sferă
a propriei respiraţii
lasă-mi cuvântul să mă poleiască în aur
trăiesc în secolul marilor neîmpliniri
adormită într-o picătură de rouă
sunt presată de timp şi
zdrobesc amintiri
îmi sugrum durerea cu nervurile frunzelor
ochii mi se scurg în pământ
răsar lacrimi albe
stelele sunt oarbe astă-noapte
lupoaica este undeva pe calea lactee
hrănindu-şi puii în scorbura
întunericului
mi s-au aburit ochelarii de frig
şi nu mai văd
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-11-27 |
o poezie ce ar mai putea fi usor prelucrata, eliberata de unele rinduri balast, poate chiar omisa rima din strofa a treia.
am cautat mesajul...
si totusi e o dedicatie. prietenii stiu de ce.
|
| Snowdon King -
2006-11-28 |
multumesc de dedicatie
Unoeri rima, involuntara sau nu are rol de a imprima mesajul in memoria cititorului.
Textul are alternante cald-rece, nopti de cosmar, zile de balast, cred ca scopul tau a fost atins.
Cel putin, eu unul am receptionat si iti multumesc.
|
| Aranca -
2006-11-28 |
fiind o dedicatie, nu mai sintem obiectivi. e ziua ta, Ionut?
|
| Snowdon King -
2006-11-28 |
nu, e iubita mea de la capatul pamantului...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com