| |
|
| |
în clavicula dimineţii caut mereu
podul seminţele de opt ori dau "search"
cheile magilor sunt peşti morţi e greu
iarna pare un animal peren
balele ei albe se lasă pe rochii şi nunţi
spală cele 13 urme de argint ale plecărilor cu Apollo
rămâne griul din zori ca hrană de morţi dată viilor
când fiecare gât de lebădă e spânzurat într-un singur unghi drept
sunt şaua ochilor ei caii aleargă pe un cerc de truism
patinoar şi manej peste o mie unu de tei
cu florile deschise într-o vană
nu va şti niciodată cât a fost de iubită
înainte de îngheţ acoperită de val
alunec în gropile albe ale hienelor încet
între coastele de xilofon sunt struguri de carne ei copţii
de vifor e cântecul: "sol fa mi sol fa mi re"
poate că-n cer se vor sorbi apele oglinzilor de sete
de mine de ea de peste câţiva ani
arheologii vor găsi prin cenuşa sforilor o frunză de pică
şi câteva oase cu nervuri în batistă:
"sol fa mi sol fa mi re"
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Imparateasa -
2006-01-16 |
Aceasta cantare isi poarta vibratiile spre adancuri. Simt o stare de caramiziu aici, o cuprindere in voaluri dupa o fuga. Incercarea de desprindere din real se transforma intr-o poveste de iubire cereasca, nesfarsita...
Imi lipsesc cuvintele potrivite poeziei tale, Daniel...
|
| vladimir -
2006-01-17 |
Eu am perceput textul ca o satira nereusita la adresa autorilor care valorizeaza poetic simbolul... se poate sa ma fi inselat gandind astfel dar sper ca nu va fi prilej de suparare... am spus candva chiar unei autoare de pe site ca nu merge sa asezi trimiterile mitologice, magice, oculte etc ca pe niste cercei la gatul poemului, ca sa fie credibile trebuie sa izvorasca din sufletul celui care scrie.
|
| Dedal -
2006-01-17 |
Textul s-a vrut o transmitere a unei stari, implicand si anumite simboluri (clavicula, iarna, Apollo, lebedele, unghiul drept, hienele, cenusa, oasele, oglinzile), stare generata de nemiscarea in alb a iernii, de nemiscarea in alb a autorului, o pemutare sisifica spre renastere, ca o fuga din real,
unii au simtit (frumoasa si desprinderea acelui sens cu cu vibratiile, Adina - de aici si acel refren "sol fa mi sol fa mi re - gen "virocongoeolig/oase-ngheata-afara-n frig" al lui Ion Barbu),
altii nu, fiecare dupa chip, asemanare si putinta a intelegerii (daca nu ai priceput de ce acele simboluri nu sunt "cercei la gatul poemului", actaeon, o sa incerc sa-ti explic cat mai pe inteles, fara nici o suparare, din tot sufletul, cu un alt prilej al exprimarii acestei nevoi).
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com