Iulia Baciu -- Visându-te -- poezie

privesc stelele prăbuşindu-se în tornade de praf
icoanele de lumină căzând
şi spărgându-se
precum pahare de vin aburind

am scotocit prin sertarele numerotate
de la 0 la infinit
un necrolog despre tine
în speranţa că voi da de numele locului unde
în bombastica timpului cosmic
s-a deschis memoria universului în atomi
particularizându-te

nu am găsit decât rafturi de sticlă impecabil de curate
şterse migălos
pentru a nu da rod florilor de stele rebele
care-şi cresc şi acum colţurile înăuntru
fără certitudinea mâinilor sau tâmplelor
dintr-o pură existenţă pământeană

s-a rupt memoria mamei tale despre tine ca amintire
a locului unde steaua părinte s-a deschis în iubire
ca o floare de nufăr
parcă nu ar fi fost scris niciodată nici un fel de poveste ochilor ei

am întrevăzut istoria ultimei clipe pe o geană descuamată de cer
mama ta mi-a înfipt colţul stelei în umăr
ca un epolet de foc
şi mi-a şoptit să mă regăsesc
acolo unde ursele divine varsă pe cer curcubee de rouă

în însingurarea cu gust de miere
curgând în pieptul meu
am uitat de certitudinea albei tale existenţe şi am început să te visez