| |
|
| |
© noemi titarenco - 2004
iubito
mă īntreb de ce
totul se termină cu noi doi aici
ca īntr-un film american de mīna a doua
după aceeaşi reţetă previzibilă de succes
care nici măcar nu mă mai amuză
pentru că noi sīntem de fapt īnvinşi
prăbuşiţi peste īndrăgostiţii secolului nostru
ca o ceaţă peste un cinematograf drive-in
unde nu se mai vede nimic
şi singurul lucru practic pe care īl mai poţi face
este să te săruţi cu īndărătnicie
pīnă te cuprinde tristeţea
şi īţi vine să te descalţi şi să o iei pe jos
pīnă la dimineaţă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Ariana -
2006-11-26 |
Fără versul ,,pentru că noi sīntem de fapt īnvinşi" (prea explicativ şi destul de bătătorit) şi păstrānd persoana I īn ultimele 5 versuri (subiectivizarea discursului fiind reuşită īn poezie, īn opinia mea), mi-a plăcut. şi folosirea adj. ,,previzibilă" este oarecum..previzibilă, dar nu cred că este neapărat un minus. chiar dacă mă aşteptam la o īncheiere īn gama asta (ca şi idee), mi-a plăcut cum ai īnvelit-o īn cuvinte. remarc şi atmosfera&comparaţia din prima parte.
|
| Aranca -
2006-11-26 |
un poem cu mesaj simplu
"iubito
mă īntreb de ce
totul se termină cu noi doi aici"
finalul deosebit, un simplu semnal de plecare din ei insisi, ca a doua izgonire din raiul cuvintelor:
"şi singurul lucru practic pe care īl mai poţi face
este să te săruţi cu īndărătnicie
pīnă te cuprinde tristeţea
şi īţi vine să te descalţi şi să o iei pe jos
pīnă la dimineaţă"
colajul foto superb!
|
| lucian -
2006-12-06 |
ideea de spaţiu desfăşurată īn timp: "pīnă la dimineaţă", īncāntă.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com