| |
|
| |
se strâng înspiralate arboreicele ape
în visul meu lichid se-ating îndeaproape
se-ntind apoi de somn prin perne de coral
se aruncă-n vuiet de cascadă, abisal
până ajung în freamăt pe arcada dimineţii.
la ora zero tremură-n lumină apa-vieţii
făcând cu timpul o rocadă
şi din lumină coloidul vieţii pe pământ a fost să cadă
eu stau de veghe-nmărmurită de-a iubirii profeţie
să vină apa să m-avânt în arca de lumină vie
să orbească-n soare ochii mei din mâini
să rup din cerul de lumină ultimele două pâini.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2006-11-27 |
nu se poate spune ca duci lipsa de imaginatie dar exista, dupa parerea mea, constructii nu tocmai fericite in acest text. de exemplu alaturarea "înspiralate arboreicele" aproape ca mi-a scrintit limba.
"la ora zero" este zic eu, prea tehnic in acest context.
"făcând cu" nu cred ca suna prea atragator.
repetarea lui "să" din ultima strofa nu cred ca e o solutie foarte estetica. parerea mea.
in orice caz, bun venit pe hermeneia.com
|
| poema -
2006-11-27 |
părerea dvs. este pertinentă. îmi place să cred despre mine că sunt o persoană care acceptă critica şi şi-o însuşeşte. vă mulţumesc mult pentru atenţie şi observaţii. sunt aici pentru a învăţa şi nu pentru a primi laude false.
|
| poema -
2006-11-27 |
părerea dvs. este pertinentă. îmi place să cred despre mine că sunt o persoană care acceptă critica şi şi-o însuşeşte. vă mulţumesc mult pentru atenţie şi observaţii. sunt aici pentru a învăţa şi nu pentru a primi laude false.
|
| Aranca -
2006-11-27 |
aceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
|
| poema -
2006-12-02 |
aceasta poezie nu s-a vrut a respecta canoanele clasicului, ci urmeaza un tipar dictat de stilul meu propriu. am scris si poezii care imbina rima cu versul alb, lucru foarte rar intalnit in poezie, dar care mie, in acel moment mi s-a parut adecvat. asta cred ca inseamna sinceritatea in poezie, sa te debarasezi de obisnuit, abordand un stil particularizat in functie de trairile proprii. I-am dat dreptate domnului Virgil, e o poezie care nu e indeajuns de cizelata, dar care, in virtutea sentimentelor care m-au incercat cand am scris-o, e natural sa ramana asa. voi scrie poate mai bine sau mai prost decat monstra aceasta de traire, sunt eu in fiecare cuvant si daca nu place, asta e, sculptorul niciodata nu isi mutileaza creatia pentru a placea sau a avea succes. multumesc mult pentru atentie, stimata doamna.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com