suntem īntr-un autocar pe zăpadă,
am trecut de Predeal preromantici,
şi ca un practicant de sport extrem
cu gāndul la iubita lui adolescentă,
simt că mai uşor pot pierde viaţa.
uneori cāntăm īn gānd melodii necompuse,
ne īncălzim cu vorbe, cu vodcă, cu
strāngeri tandre de mānă,
e vina lui Dumnezeu că am ajuns
fără zile de māhnire obligatorie.
se spun bancuri, prietenii rād sănătos,
săptămānile de muncă sunt fantome colorate,
de aceea, nu mai īmi degerează privirile,
de aceea, buzele tale moi şi īntunecate
au gust de clementine.
şeful nato a fost īn vizită la cotroceni,
noi scuipăm civilizaţi coji de seminţe,
timpul nostru se proiectează pe brazi,
şi de cānd am ajuns,
camera călduroasă, oftează ziua singură.
|