Profetul - 2006-11-24

mi se pare un text ceva mai bun desi inca ramine la nivel descriptiv, pictural, dar observ un progres

Djamal - 2006-11-24

Mulţumesc frumos şi daca tu spui că textul e ceva mai bun înseamnă că este chiar foarte bun, de ce spun asta fiindcă am observat că eşti zgârcit cu laudele. Eu zic să-mi citeşti textele postate inainte şi o să găseşti texte poate mai bune de exemplu : O undiţă sau Scoarţa bobului de grâu , Gleznele tale etc. Mulţumesc încă o dată şi aştept ridicare nivelui meu la Hermeneia. cu stimă şi respect Mahmoud Djamal

Aranca - 2006-11-24

acesta este un poem care, personal, m-a impresionat prin mesajul transmis, prin forta durerii pe care ai reusit s-o concentrezi in cuvinte simple pe intelesul tuturor, al invingatorilor si al invinsilor. pentru ca in iubirea de oameni si de Dumnezeu nu exista invingator sau invins. atunci nu se poate numi iubire de oameni, iubire de Dumnezeu... e o imagine poetica deosebita prin repetitia ce accentueaza distrugerea, ce indurereaza iremediabil "oazele memoriei" "În palmele mele ţărână cu miros de lacrimi, în palmele mele cenuşa sufletului meu."...

Djamal - 2006-11-24

Marina ai un suflet minunat şi generos , simt că te ştiu de multă vreme. Te mai aştept Djamal

Djamal - 2006-11-24

Mulţumesc pentru apreciere , am răspuns fără să observ că mi-ai dat o peniţă, am observat mai târziu îţi mulţumesc încă o dată.

citadinul - 2006-11-24

Djamal, Şi acest poem este foarte slab, cum, de altfel, sunt majoritatea poeziilor pe care le postaţi pe hermeneia.com. Nu vă faceţi iluzii, nu aveţi pic de talent. Sunt sigur că rating-urile mari pe care le obţineţi nu sunt rezultatul unui real interes pentru textele dumnevoastră. Cred că folosiţi tehnici de tip "hacker" sau de tip "suveică" (primiţi "voturi" de la un cerc larg de prieteni) pentru a vă creşte scorurile. E un fel de a vă minţi. Dar nu veţi reuşi să îi induceţi în eroare pe adevăraţii cunoscători de poezie. Verdictul meu este implacabil: sunteţi un veleitar care îşi face iluzii degeaba.

Djamal - 2006-11-25

Multă bolboroseală domnule Mircea sandru, eu cred că tu nu reuşeşti să-l convingi pe cititor să te urmărească, nu se simte motivat să facă acest lucru chiar dacă ai 100 de volume publicate, am văzut autori pe alte situri care au un număr semnifacativi de volume publicate şi textele lor de cele mai multe ori erau la atelier. Să ştii un lucru nici un cuvânt din comentariul tău rău întenţionat nu este adevarat dar cred că tu ai ceva probleme şi trebuie să te convingi pe tine în primul rând dacă ai un talent real sau o iluzie.

francisc - 2006-11-26

daca voi argumenta de ce este un text slab, atunci te rog sa te abtii de la remarci asupra mea sau a textelor si comentariilor mele. eventual, imi poti multumi. "O adiere de vânt pe malurile Eufratului, un verde crud, pe ramuri de palmieri," -ce spui aici mai mult decat ca bate vantul pe malul fluviului si palmierii sunt verzi? "fluturii gândului fâlfâie în oazele memoriei." - un limbaj atat de "fumat" incat imi permit sa folosesc acest jargon. cat timp vei scrie despre fluturasi si oaze si memorii te limitezi la un nivel adolescentin, care falfaie de atitudini lamentabile si lacrimogene. ptr un cititor e o chestie insipida ce spui aici, plictisitoare "Păşesc peste urmele copitelor, galopuri aritmice precum bătăile inimii mele, nouri de praf acoperind cerul, ecourile strigătelor plutesc deasupra mea." -iarasi acelasi limbaj perimat: copite, inimi, praf, strigate, a pasi, a pluti - parca e scris de cineva cu studii medii, feministe "Inpalmele mele ţărână cu miros de lacrimi, în palmele mele cenuşa sufletului meu" -plangi? si? te revolti? te bati? te cauti? te resemnezi? si? ps: incearca sa contraargumentezi

Djamal - 2006-11-26

Îţi mulţumesc de trecere.

Snowdon King - 2006-11-26

autorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.

Djamal - 2006-11-27

Domnule Ionuţ Caragea îţi mulţumesc pentru citirea, comentariul şi aprecierea care au dat dovadă de dârjenie, candoare de suflet şi o percepere lipsită de prejudecăţi. Te mai aştept Mahmoud Djamal