Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 




Mă ofer īmbrăţişării pădurii,
īn frunzele nopţii mă scufund
şi parcă nu mai există pămānt,
decāt numai şoapte de aer.






2006-11-20
249


cailean

Cele mai noi texte publicate

Expresul de Viena - cailean- (poezie)
Cele o mie de lucruri - cailean- (poezie)
The Great Escape - cailean- (poezie)
Soldatul părăsit de soartă şi iubita teiului īnflorit - cailean- (poezie)
Aurore de jour - cailean- (poezie)
Aurore de nuit - cailean- (poezie)
Hide and seek - cailean- (poezie)
Cāntecul unei prinţese persane - cailean- (poezie)
Cāntecul unei chemări nerăspunse - cailean- (poezie)
Scrisoare către un prieten - cailean- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Rectific: "al nopţii". Ultimele... de cailean
la irespirabil

O poezie minunată... de cailean
la irespirabil

Adriana, hai că... de cailean
la Cele o mie de lucruri

Maia, ce poem... de cailean
la eu şi cīinele alb

Mulţumesc Andu, contează... de cailean
la The Great Escape

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


lucian - 2006-11-20    
titlu sugerează īnţelept ideea īntoarcerii frunzei ce se petrece prin cădere īn nefiinţă.

cailean - 2006-11-21    
Mulţumesc Lucian, te văd cititor constant al meu, chiar dacă am aruncat aici doar un gānd răzleţ. E doar o sferă mică, poate dintr-un joc mai mare cu bile. "Nefiinţă" zici, odată mi-era teamă să mă gāndesc la aşa ceva...