| |
|
| |
Magister ludi m-a condus până la marginea pasarelei
se vedea orizontul şi în el pluteau trenuri
se auzea ceasul catedralei anunţând schimbul de noapte
la fabrica de trinitrotoluenetilmetametan
se vedeau tramvaiele ca berbecii izbind unele într-altele roşii de sânge
se vedeau bicicliştii cu faruri aprinse purtând semnul păcii şi al războiului
atunci Magister ludi mi-a arătat moartea moartea înmiresmată
ridicându-se ca un dirijabil luminiscent
cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă
era înspăimântător de frumoasă şi ne privea
mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge.
acum poţi pleca spuse Magister ludi acum poţi pleca mi-a zis...
|
|
|
|
|
|
Marina Nicolaev,
Am facut... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone Marina Nicolaev,
Vă mulţumesc... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone Ionuţ Caragea,
Aveţi dreptate,... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii Anişoara Iordache,
Dacă citiţi... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii Marina Nicolaev,
Acest text... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-11-18 |
e o proiectie intr-o perspectiva la un singur punct de fuga unde liniile de cale ferata se unesc undeva intr-un punct virtual unde au mirosul matasos al traverselor...
desi titlul e atit de fascinant, ti-as putea spune ca moartea e departe de a fi inmiresmata, e doar un cumul ai infringerilor...nu inseamna ca nu imi place aceasta coloratura olfactiva ce o atribui mortii...in final, e o parte indubitabila din noi, poate partea de inceput si nu de sfirsit...
finalul are ceva apoteotic:
"atunci Magister ludi mi-a arătat moartea, moartea înmiresmată
ridicându-se ca un dirijabil luminiscent
cu blana ca fosforul lucind ca display-urile cu plasmă
era înspăimântător de frumoasă şi ne privea
mângâia mielul ucis îi lingea blana cruntă de sânge."
poate de cele mai multe ori, moartea se ridica dintre noi in acest mod, sau poate noi o ridicam la fileu...
cred ca e mica eroare de redactare "se vedeau tramvaiale".
tendinta mea spre perfectionism poate pare maladiva, dar intr-o redactie se numeste altfel...si aici, cred ca sintem nu numai intr-un cenaclu virtual cit si intr-o redactie virtuala.
|
| citadinul -
2006-11-18 |
Aranca,
Comentariul pe care l-aţi făcut este, din nou, foarte avizat şi nu pot decât să-mi scot pălăria în faţa intuiţiei dumneavoatră critice. Mă simt onorat ori de câte ori citesc un text semnat de dumneavoastră. Puteţi observa că am rectificat eroarea făcută în graba dactilografierii; "tramvaiale" au devenit "tramvaiele", aşa cum, fireşte, trebuia să scriu. Primiţi, vă rog, toate gândurile mele bune.
|
| lucian -
2006-11-19 |
poemul încântă prin comparaţiile moderne şi cotidiene din care se construieşte. cât despre titlu şi Iuda Trădătorul, cred că este o asociere inspirată, deşi subtilă, foarte subtilă, a ideii de moarte cu aceea de trădare. cu toţii acceptăm moartea ca un dat, dar, poate fi, aşa cum spuneţi, o trădare. nu înţelg de ce "înmiresmată".
|
| citadinul -
2006-11-20 |
lucian,
vă mulţumesc pentru faptul că vă opriţi şi asupra textelor mele. n-am înţeles, totuşi, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbeşte nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morţii, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să şi-o imagineze cum vrea.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com