Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie

Cadavrul martorului va fi aruncat în beton

de mircea florin sandru (citadinul)
autor hermeneia





Cadavrul martorului va fi aruncat în beton şi astfel
Va fi zidit la temelia noului hipermarket. Cadavrul iepurelui
Va fi amestecat cu asfalt pentru noua autostradă
Şi acolo va dormi pentru totdeauna,
Şoimul va fi absorbit de motoarele reactorului
Şi nu vor rămâne din el decât mici molecule de lavă,
Cadavrul fluturelui va deveni nisip şi va fi împrăştiat în cele patru vânturi,
Cadavrul deţinutului împuşcat în cap va fi îngropat în grădina închisorii,
Cadavrul dictatorului va fi scos din mausoleu
Va fi incinerat şi urna se va pierde într-un oraş de provincie,
Cadavrul biciclistului lovit de bolid în seara de septembrie
Va fi aruncat în canal şi nu se va mai şti de el niciodată,
Cadavrul femeii va sta patru zile la morgă, apoi va fi donat,
De o rudă îndepărtată, laboratoarelor de chimie
Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu
Cadavrul meu va fi descoperit după zece săptămâni
După ce voi putrezi şi voi fi doar o umbră de oase
Hai să bem, hai să dănţuim, hai să căutăm casa cu felinar roşu
Hai să ne risipim vlaga în fata brună, în fata blondă, în roşcata cu ochi verzi,
În negresa care are pe fesele ei şerbet de nucă de cocos
În curând vom fi aruncaţi în beton, în asfalt, în canal, în crevasa morţii
Maestrul de ceremonii trage cortina, spectacolul de gală s-a terminat
Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj
Desface picioarele şi ne primeşte, vom intra cu toţii în grota ei uriaşă.







2006-11-16
322


citadinul

Cele mai noi texte publicate

rugă pentru cei blânzi - citadinul- (poezie)
căpăţâni de porc în automobile de lux - citadinul- (poezie)
zece, o sută, o mie de megatone - citadinul- (poezie)
în coridoarele tainice unde sfârâie nervii întunecaţi - citadinul- (poezie)
se aud cum lucrează electronii şi neutronii - citadinul- (poezie)
zâmbete curg din gura femeii automate - citadinul- (poezie)
când ieşi din somn ca din moarte - citadinul- (poezie)
pe străzile oraşului atomic - citadinul- (poezie)
oraşe suprapuse - citadinul- (poezie)
casa de pe colină - citadinul- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Marina Nicolaev, Am facut... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone

Marina Nicolaev, Vă mulţumesc... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone

Ionuţ Caragea, Aveţi dreptate,... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii

Anişoara Iordache, Dacă citiţi... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii

Marina Nicolaev, Acest text... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


Aranca - 2006-11-16     Penita
captivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil ŕ la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...)
poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential:
"Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj
Desface picioarele şi ne primeşte, vom intra cu toţii în grota ei uriaşă."

insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici,
"Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu".

un poem ca o morga a clipelor...

Profetul - 2006-11-16    
textul e bun, chiar foarte bun dar am rezerve fata de final care mi se pare oarecum prea existentialist-predictibil.

citadinul - 2006-11-16    
Aranca,
Comentariul dumneavoastră intuieşte exact sensurile poemului. Am încercat să sugerez, printr-o formulă cumulativă, violenţa lumii în care trăim, dar şi faptul că întreaga tensiune existenţială se descarcă în cele din urmă, eliberându-ne în moarte. În ceea ce priveşte "brendul Şandru", cred că exageraţi. În orice caz, încerc să scriu o poezie mai aspră şi mă feresc cât pot de imagistica lină şi de calofilie. Mulţumesc pentru comentariu şi pentru peniţă.


citadinul - 2006-11-16    
Profetul,
Sunteti, ca întotdeauna, prompt în comentarii. Dar cum, uneori, suntem tentaţi să căutăm nod în papură, spuneţi că finalul poemului e previzibil. Fireşte că e previzibil, aşa cum nimic nu e mai previzibil decât moartea fiecăruia dintre noi. Importantă este soluţia expresivă pe care am găsit-o, pentru a evita banalitatea: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj / Desface picioarele şi ne primeşte; vom intra cu toţii în grota ei uriaşă"

Profetul - 2006-11-17    
şi dacă nu acolo se sfîrşeşte totul? şi dacă abia acolo începe totul? Şi dacă de fapt abia atunci ieşim dintre picioarele ei?


citadinul - 2006-11-17    
Profetul,
Fie cum ziceţi dumneavoastră.

lucian - 2006-11-19    
un poem macabru. plin de pesimism. nu zic ca e obligatoriu sa scriem optimist, ci spun ca e zadarnic sa scriem infricosator. misterul si farmecul acestei poezii consta in duritatea si acuratetea autorului de aobserva negativul existential pana la cea mai intima coarda.