| |
|
| |
Ferguson mă priveşte prin monoclu văd cum stai şi te frămânţi zice el
vei rămâne doar timp, timpul nu mă mai umbreşte.
aşa şedeam cu picioare lungi trupul meu sunt buze îmi zice Groza
nu poţi convinge, nţ chiar dacă m-ai săruta în atelier la Vasile;
chaise-longul este un obiect sexual pentru mâinile tale
genunchii tremură simt sub fese organul umflându-se
dar -
beau vin şi fiecare monadă ce am visat-o este; port iubirea ta
pe coapse pe braţe dar -
mai ales aplaud şi te iubesc beau vin. orice, orice s-ar întâmpla, Ferguson
nu mai ţuguia buzele a tutun, nu mă împerechez cu satana,
no mum's land no matter what iubeşte cu ochii deschişi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2006-11-08 |
poemul tău, bine construit, stârneştre fantasme în mintea cititorului şi pofte în carnea lui. stări existenţiale reale şi crude dau originalitatea scrierii.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com