| |
|
| |
stau singur deasupra somnului
dinţii calului foşnesc deasupra ierbii
lumea nu-mi mai aparţine şi ultimul vis
se topeşte în somn
învăţ să uit
stau singur cu ochii deschişi
sunt un câmp cu ferestrele închise în soare
în p16 cioburile sunt abandonate în lumină
stau singur cu ochii deschişi
salvările trec în grabă peste inima mea de pământ
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2006-11-08 |
interesant text. americanii ar spune ca iti transmite "an eerie sensation".
am rezerve fata de "urechilie fluturelui"... si cind mai spui si de ceara gindul imi sare la ceara din urechi (sorry!)
remarc finalul...
|
| Aranca -
2006-11-08 |
un poem cu tente suprarealiste, cu metafore originale, spre ex.
"stau singur deasupra somnului"
"dinţii calului foşnesc deasupra ierbii şi lumea nu-mi mai aparţine"
"stau singur cu ochii deschişi
sunt un câmp cu ferestrele închise în soare şi îngerii dorm"
interesanta filosofie a singuratatii...un poem REUSIT.
|
| andreea iancu -
2006-11-08 |
e un text placut, putin greoi prin trairi, dar, remarc caii care m-au dus intr-o traire exceptionala si ferestrele, lumea care nu ne apartine. esti intr-o monada,
medeea
|
| lucian -
2006-11-08 |
plin de zbatere fiinţială îmi pare a fi poemul. nu îmi place imaginea fluterului şi ceara sa, în schimb, sunt încântat de "salvările trec în grabă pe inima mea de pământ"(eu aş zice "peste inima mea"). acest vers exprimă, îmi pare, mesajul poemului şi subliniază elegant solitudinea autorului. inima îi este întregul pământ, iar salvările, cu sirene pornite, aleargă continuu să salveze lumea de singurătatea autorului, parcă molipsitoare. poemul este un diamnat neprelucrat.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com