| |
|
| |
Te ghicesc
în spatele liniei din zid,
te ghicesc în spatele liniei
ce-mi ocoleşte privirea;
mâinile tale desfăşurând culori
promit un zâmbet
abia schiţat,
fugar,
neatins,
decupat.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| lucian -
2006-11-07 |
poemul se vrea a fi dintr-o fulgurantă privire peste peretele pictat al unei biserici. frumos gand!
|
| andreea iancu -
2006-11-08 |
mi-a placut schema poemului prin asezarea in pagina, limita intrezarita, dar, acest decupat de la final prea se afirma singur,
mi-ar fi placut ceva mai lucrat,
medeea
|
| cailean -
2006-11-09 |
Lucian, interpretarea pe care o dai reflectă universul tău interior. De fapt e o poezie scrisă unei necunoscute, vânzătoare de tablouri. Nu neapărat pictoriţă. Îmi tot ocolea privirea.
Andreea, zici că prea se afirmă... Decupat, adică afară din real... cam asta vrea să zică. Şi, da, nu e lucrat, ca imensa majoritate a poeziilor mele.
Mulţumesc de semne; mai haideţi!
|
| Aranca -
2006-11-10 |
era sa trec pe linga poezia ta si imi parea chiar rau.
imi place aceasta frontiera invizibila redefinita de tine, al saselea simt ce iti spune altceva, dincolo de conventii, prejudecati...un gest simplu, un arabesc al zimbetelor, privirilor, usoare ca funigeii necuvintelor...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com