| |
|
| |
când toată lumea urlă în căutarea trecutului
visez hamurile dimineţii
nu ies niciodată în faţă
dar mi se întâmplă uneori să privesc cerul
şi-atunci gloanţele îmi intră în piept
ca într-o bucată de pământ uscat
când toată lumea urlă în căutarea viitorului
visez intrarea în rai
pământul trece prin maşinile de plâns
mă simt ca un robinet vechi
prin care se scurge doar sânge lipicios
deschid mii de buzunare la pieptul cerului
mă acopăr cu apus până la gât
aştept să-mi tragă cineva scaunul de sub picioare
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2006-11-04 |
textul e bun desi am citeva rezerve:
- "se izbesc de ţărmul pieptului meu", suna frumos dar parca prea folosit
- "îi sfărâm vocea şi o prefac/ în paşii spre soarele meu", contine parca prea multe "suieratoare" sau poate mi se pare mie.
remarc insa sintagma "când toată lumea urlă în căutarea..."
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com