| |
|
| |
** elevei mele Ana**
Ano,
buburuza şi-a ascuns tristeţea in găoacea părăsită a toamnei.
umbra serii-piele aruncată de solzii luminii
la marginea zării,
beată este de picăturile de ploaie,
in care
luceferii dimineţii
nu se uită imbufnaţi pe sub căciulă,
ci
din vioara inimii,
iţi cantă un cântec infăşat in scutecele iubirii..
.
priveşte Ano!
vârtej de frunze din depărtatul hotar al bucurie
scutură
izvoarele mării:
stropii perechi dansează
“Ana-Lugojana”
pe drumul ce duce spre palatul luminii.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2006-11-04 |
textul este simpatic. ai insa o greseala de tiparire.
apoi partea a doua a primei strofe devine mult prea logic-discursiva dupa parerea mea
|
| Ani -
2006-11-05 |
...este simpatic, dar foarte dureros-ca si copilaria brăzdată de drumuri către doctor, a Anei.
Dorinta de a aduce o mângâiere, o mică bucurie, o sclipire de interes pentru acest suflet, cred că , poate scuza stângăcia acestor versuri .Aprecierea este corectă, vă multumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com