| |
|
| |
port pe umeri firul subţire şi dur
primit în leagăn
de la ursitoarele-mi
oarbe, surde şi mute.
uneori
îl simt apăsându-mă
dar îl ignor,
sperând ca odată şi-odată să mă obişnuiesc cu el.
ştiu...
ar fi trebuit să încep deja...
firul se deapănă singur...
e lung,
parcă nesfârşit
iar ghemul e din ce în ce mai mic,
îl scap printre degete
în locuri greu accesibile
sau îl uit pur şi simplu,
ca pe-o umbrelă
pe marginea unui vis ciclic
care reuşeşte să se înfiripe
dincolo de gardul energetic
pe care mi l-am impus ca să-mi păstrez
neatinsă sincopa durerii...
în afară de asta,
sunt multe tentaţii,
adevărate capcane în care
pot să cad uşor, foarte uşor
printr-o simplă silabă nelalocul ei
şi atunci,
în loc să-mi folosesc firul drept călăuză
spre lumina dinafara labirintului,
pot foarte simplu
să mă trezesc
prinsă în mijlocul ghemului...
uneori mă gândesc
să nici nu mai încep;
să port pe umeri
firul vieţii...
ca şi cum nu l-aş fi primit...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Aranca -
2006-11-03 |
Lu, trebuie sa fii foarte atenta pentru ca acest text necesita mai multa slefuire...e ca o piatra frumoasa, insa pe care nu ai spalat-o suficient in apa riului... asa, isi pierde din valoare.
1) poate te gindesti tu la un titlu mult mai sugestiv.
2) in plus, exista o tendinta involuntara de a trezi confuzii, mai ales ca in general cititorul incearca sa isi imagineze, sa dea poemului tau o proiectie vizuala, tridimesionala:
spre ex."de la ursitoarele-mi
oarbe, surde şi mute."
sau
"iar ghemul e din ce în ce mai mic,
îl scap printre degete
în locuri greu accesibile"
3) finalul e totusi slab exprimat, si aceasta e o parere sincera, personal l-as dori cu o mai multa forta de expresie.
|
| Lu -
2006-11-03 |
Aranca, undeva simt şi eu că pierd ceva, nu ştiu însă exact unde e punctul slab. De aceea am şi postat această poezie. Încerc să înţeleg şi să modific. De ce am scris "de la ursitoarele-mi
oarbe, surde şi mute."? am vrut să spun că lipsindu-le lor aceste simţuri, greu puteau să le ofere altora şi totuşi au făcut-o, dar a fost un dar sau un blestem? această acuitate a simţurilor, inclusiv a bunului simţ mi-e benefică sau nu?
Ghemul vieţii se micşorează odată cu trecerea anilor şi eu, neîndemânatică, îl scap printre degete în locuri greu accesibile, în cotloanele sufletului şi între aripile gândurilor, astfel că îl pot cu greu recupera, iar dacă nu-l mai recuperez, pur şi simplu, pentru mine se termină firul oricât de lung ar mai fi fost.
Cam asta este. Acum, voi căuta o nouă formă, poate şi un nou titlu, am înţeles că părerea era sinceră şi am apreciat asta. Mulţumesc. Sunt deschisă la orice sugestii.
|
| lucian -
2006-11-03 |
"firul" descris în poem pare a fi indestructibil, deşi greu ca plumbul. autorul vorbeşte depre soartă şi incomprehensibil, chiar dacă metaforele îmi amintesc de un film animat plin de fantastic şi imaginar. novator aş spune.
originalitatea poemului constă în felul de a concepe lumea şi a o versifica în cel mai contemporan şi infantil mod; mod care merită felicitări pentru puterea de exprimare.
|

|
|