| |
|
| |
acum poţi să-mi arăţi drumul meu tânguitor
sau orice alt drum
poţi să deschizi uşa pământului
poţi să mă păcăleşti
şi să mă înveţi să fiu păcălit
e prea târziu
acum poţi să te răzgândeşti şi să regreţi păsările
în care am aşezat cu grijă mirosul greierilor
poţi să-mi ceri norii ce erup uneori
şi topesc înălţimea zâmbetului tău
e prea târziu
lasă tălpile să pască întunericul ierbii
nu căuta inima în sângele ce aleargă în agonie
prin tranşeele mâinilor
e prea târziu
acoperă pustiul trupului meu cu puţină răbdare
şi lasă-mă să ard
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2006-10-28  |
intilnesc un poem ce-si identifica vectorii proportional cu starile autorului, un spatiu interior amenajat in alte nuante, insotite de tuse profunde, de un calibru calitativ superior...
un exemplu elocvent:
"acoperă pustiul trupului meu cu puţină răbdare
lasă-mă să ard
lasă tălpile să pască întunericul ierbii
nu căuta inima în sângele ce aleargă în agonie
prin tranşeele mâinilor
e prea târziu"
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com