| |
|
| |
îmi scutur umerii în somn
valuri de căldură mă cuprind
acoperă-mi ochii cu palmele
să nu mai văd lumina curgând ca litiul
din bateriile stricate
totul e galben şi mort
în după-amiaza asta derizorie
cadavre de porţelan împânzesc pieţele
e numai o răsfirare silenţioasă
de chipuri palide această viaţă
din care nu mai înţeleg nimic
aşa cum nu înţeleg de ce
s-a oprit metroul între staţiile Unirea
şi Tineretului ieri după-masă când
îţi ţineam mâna în dreptul inimii
aşa fără niciun rost aparent
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com