| |
|
| |
voi fi scurt dar voi priviţi-mi retina
în noaptea asta mă voi reteza
mai mic cu un cap voi traversa marile reţele
ale creierului
în papuci şi cu guillotina pe urmele mele
numărând câţi paşi fac şi cât ulei îmi curge din
mecanisme
dar voi priviţi-mi amprenta oculară
rece ca un monitor de doi inch
de multe ori îmi vine în minte că trebuie să căutăm o insulă pustie să uităm
să vorbim şi să umblăm goi să ne pipăim o mie de ani şi apoi să ne sărutăm iar primul cuvânt ar trebui amânat până când am şti că nu ar fi deloc greşit că ar fi spus după un timp în care am învăţat că nu cuvintele
noi umblăm goi şi vorbim
paşii se calcă şi se înmulţesc precum păsările
două tăişuri şi-ai rămas
sub analiza seacă a călăului
măruntaiele nu fac să
lucească securea
cuvintele care se-nşiră şi tac
dospesc
strâmba umanizare a chipului despărţit de trup
nu se-ntâmplă să meargă înaintea ta ca la ultima
oraţie
de naştere
nuntă
sau îngropăciune
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-10-26 |
iata o propovedanie in jurul ghilotinei (guillotine en fr, de aici licenta poetica...), poate altfel decit ne-am obisnuit. este oare legata de ultimele doua rinduri introduse ulterior?
sint citeva "typo", poate le corijezi.
versurile astea sint deosebite si doresc sa le subliniez, pentru mine cel putin:
"de multe ori îmi vine în minte că trebuie să căutăm o insulă pustie să uităm
să vorbim şi să umblăm goi să ne pipăim o mie de ani şi apoi să ne sărutăm iar primul cuvânt ar trebui amânat "...
|
| lucian -
2006-10-27 |
"paşii se calcă şi se înmulţesc precum păsările" este versul ce mi-a plăcut. apreciez originalitatea.
|
| Ela -
2006-10-31 |
da, strofa a treia este poezie în poezie.
la prima strofă aş obiecta la repetiţia scurt-scurt. trebuie corectat în vers aici şi: "mai mic cu un cap voi treversa marile reţele" (nu doar treversa, dar şi mic_cu)
mi-a rămas din a doua strofă Necesitatea amânării cuvintelor (corectează şi aici : am ştii - am şti) (şi mai e în strofa a treia: fac_cât)
umanizarea îşi are preţul ei, cumva o "schimonosire" a naturii, a firescului nativ. oraţia e doar un fel de a intra în lumen sau a ieşi din el. spre unde oare?
|
| hecatonhir -
2006-10-31 |
aranca, ne mai obişnuim şi altfel. nu, nu e legată de ce-am introdus ulterior. dar am zâmbit. mulţumesc pentru vizită!
lucian, am observat că apreciezi, în special, originalitatea. mulţumesc!
ela, în acest caz are doar rol de rămânere în lume, tocmai pentru ca intrările şi ieşirile rostuiesc altfel, spre ritualul închis. mulţumesc pentru observaţii şi vizită.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com